10 trucuri care m-au ajutat ca mamă începătoare

Acum scriu din postura de mamă ,,cu experiență”! De doi ani :))) Fac mișto de mine, evident! Habar nu am ce mă așteaptă, mereu aud: ,,Ohohoo, bucură-te de perioada asta, vezi tu mai târziu!”. Îmi amintesc de mine, ca mamă începătoare: stângace (awww, venirea de la maternitate), panicată toată (luați de aici frici de părinți), premiantă la citit și corigentă la practică!

Am învățat din mers, m-am axat mult pe intuiție, pe ce am citit și pe experiențele altor mame cu care am rezonat. Am ținut la niște chestii care, zic eu, m-au ajutat enorm în existența mea de mamă începătoare. 90% a contat firea copilului :)))

  1. Am lăsat copilul să adoarmă singur, nu m-am priceput nici cu legănatul pe brațe (plângea de rupea, le simțea subțiri și ascuțite), nici cu legănatul pe picioare (am două hernii de disc, cine ar fi rezistat), nici cu nu știu ce cântece, carusel cu proiecții sau plimbări cu mașina (picam rupți de oboseală, cine să conducă?). Așa că am mers pe varianta aia normală: îi spuneam povești și cuvinte de dragoste, mă minunam de ea, o mângâiam în brațe, pe pat, mă așezam lângă ea și îi miroseam pielea și părul de nou-născut. A funcționat mereu, cu praf de somn. Încă dormim în aceeași cameră 🙂
  2. Am lăsat copilul să mănânce ce-i place, că au încercat alții cu forța și s-a lăsat cu sechele pentru ani de zile (povestea mea). Am început diversificarea la 6 luni și jumătate, în spiritul și legea OMS, nici la doi ani nu am ieșit din teste! Am trecut prin propriul meu iad cauzat de comparații (cu alți copii, exact), sfaturi inutile și menite să te facă să te simți cea mai tâmpită mamă, greutatea aia la limită arătată de cântar. Analizele au ieșit bine. Declar, oficial, că am un copil mofturos! Așa că ,,gătesc” zilnic banane, pâine cu unt și fulgi cu lapte!

3. Am lăsat copilul să testeze orice nu i-a pus viața în pericol. Știe exact cum folosim încărcatorul de la telefon, prelungitorul, telecomanda, telefonul, portofelul, cardul, geanta, pantofii, fardurile, brățările, borseta lui tati, boabele lui Haiduc, mașina de spălat rufe, aspiratorul, cuptorul etc. Am evitat să-i spun ,,nu e voie”, am lăsat-o să pună mâna și i-am explicat, pe înțelesul ei, ce beneficii avem și ce interdicții sunt pentru ea. În continuare țin băile închise, în rest știu sigur că nu se agață de nimic.

4. Am lăsat copilul să plângă, să se descarce, fie în brațele mele, fie pe la picioarele mele. I-am ascultat fiecare supărare, fiecare tantrum, fiecare durere, m-a interesat mereu să înțeleg ce are și cum pot ajuta. Am ajuns la stadiul în care, dacă se lovește, mereu îi spun că îmi pare rău că a căzut, o întreb dacă s-a lovit și dacă o doare. De multe ori îmi spune că da, s-a lovit, dar că nu o doare. Și asta contează enorm. Am evitat să o cert și să-i strig: ,,Vezi, dacă nu ești cuminte???”. Nici nu văd logica acestui comportament.

5. Am lăsat copilul să facă alegeri care să îi crească stima de sine, să o facă să aibă satisfacția de a deține controlul, fără a exagera. Ea decide cu ce se îmbracă, ce poartă în picioare, castronul din care mănâncă, ce carte citim, cu ce jucării mergem în parc, ce melodii ascultăm. Atunci când refuză să negocieze, să facă și compromisuri, îi amintesc că eu sunt rezonabilă și că îi las posibilitatea să aleagă. Și îmi este recunoscătoare.

6. Am culcat copilul în pătuț și l-am plimbat cu landoul, deși am citit că dau banii degeaba pe ele. Pătuțul îl folosim și acum, acolo se odihnește cel mai bine. Adorăm adormitul la grămadă, peste noapte ne chinuim toți.

Am folosit landoul zilnic, în primele 6 luni. Am avut noroc și de copil, că l-a acceptat, și de cărucior (trainic, rezistă, a trecut proba extremă! Am povestit aici cum l-am ales ).

7. Am luat copilul peste tot cu noi chiar dacă buncii se tot oferă să ne degreveze. Murim de dragul ei și chiar este un copil ușor de tolerat. În urmă cu ceva ani, la deschiderea stagiunii de Operă, a fost organizat un spectacol în aer liber. Erau mulți părinții cu puștiulici care stăteau relaxați pe iarbă și savurau showul. Mi-am zis: wow, oare cum se crește un copil din ăsta, că vreau și eu! Acum, ce să zic…ieșim la terase, stăm tolănite pe pufuri și ciocnim câte o sticlă cu apă!

8. Am stat mereu la nivelul copilului meu, să înțeleg mai bine lumea lui, ce-și dorește. Și să-i transmit că eu sunt partenera lui. Când suntem împreună, locul meu este mereu pe covor, pe vreun scăunel, lângă pătuț, cu vreo jucărie în brațe sau la groapa de nisip. Nu la două bănci distanță, nu cu nasul în telefon sau la televizor, nu pierdută în povești cu vreo prietenă. Dacă vreau să fac ceva doar pentru mine, nu iau copilul cu mine.

9. Am fost blândă dar fermă atunci când am stabilit regulile la care țin enorm – la plimbare în mașină merge doar în scaunul ei special, montat RF, dinții se spală în fiecare seară (lucrăm și la spălatul dimineața), mâinile se spală după venitul de afară , traversăm mereu ținându-ne de mână.

10. Trucul meu preferat: ai grijă de tine, ca să poți să ai grijă de copilul tău așa cum îți dorești. Eu am ales să mai las treburile să se adune, să organizez câte o ieșire la cafea și să citesc, ca să înțeleg mai bine stările copilului meu .

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here