Fii exemplu pentru copilul tău, măcar la locul de joacă

Părinții pe care îi văd la locurile de joacă mă întristează. Sunt indiferenți, inconștienți, needucați. Mă gândesc că este important să vorbim și despre asta, despre cum ar trebui să ne comportăm în preajma copiilor noștri, mai ales la locul de joacă. Ar trebui să fie vorba despre relaxare, bun simț, bucurie.

Lasă telefonul, aruncă-l, oprește-l, scapă de el! Nimic nu mi se pare mai trist decât un băiețel alergând singur printre niște obstacole, așteptând ca tatăl lui să observe cât de priceput este. Acesta este însă absorbit de telefon, la fiecare ,,ia uite, tati!” răspunde mecanic ,,da, bravo!”, fără ca măcar să ridice privirea spre micuț. Trist este și când un băiețel se dă tăcut în leagăn, privește cerul, își privește mama dar aceasta este prea absorbită de telefon. Sau când nepoțica face scheme cu trotineta iar bunicul este prea ocupat cu telefonul ca să-i arunce măcar o privire.

Folosește coșul de gunoi, ai trei lângă tine, alege măcar unul! Gunoiul cel mare la locul de joacă îl găsești! Ambalaje de croissante, chipsuri, ciocolată, peturi de suc, toate zac lângă gardul care împrejmuiește locul de joacă. Pe bune? Așa faci și acasă, arunci gunoiul pe unde se nimerește? Ah, și cojile de semințe, chiar dacă sunt biodegradabile, nu dispar peste noapte!

Apropo de toate porcăriile înșirate mai sus, de ce îi dai copilului așa ceva? Spală un măr, o banană și ia-le la locul de joacă! Copiii nu au nevoie de suc și pufuleți, o spun chiar medicii!

Mă șochează cei care fumează lângă locul de joacă! Există o lege care interzice fumatul în acest context dar cine s-o aplice când gardianul fumează liniștit pe o bancă, tot lângă locurile de joacă? Chiar dacă fumezi în spațiu deschis, impactul asupra celui mic este imens. Știi care sunt consecințele? Am scris aici.

Nu mai urla la copilul tău!  Aud la tot pasul: ,,De ce alergi, măăăă? De ce țipi, măăă? Stai, nu mișca, vino, măăă, tu nu auzi? Te las în parc! Plec fără tine! Îți dau una de nu te vezi! Mai vezi tu venit în parc sau jucării…”. Urlă părinții ceva de speriat, dau comenzi, amenință și se miră că nu-i ascultă nimeni. Asta după ce, până atunci, au stat cu nasul în telefon. Nu vi se pare că ceva e greșit, dă cu minus?

Vic este încă mică, deocamdată nu a primit mâncare în parc de la străini. Înțeleg că se poartă, o să văd atunci cum gestionez situația. Ah, ba a primit la biserică o eugenie și niște bomboane, le-am interceptat din zbor și le-am băgat în buzunar (mi-au prins bine când le-am redescoperit!). Și asta mi se pare aiurea, cum aiurea este și când se trezește câte o bunicuță să pună mâna pe ea – Vic nu suportă să fie atinsă de străini și o înțeleg perfect.

Voi ce ne plăceri întâmpinați când ieșiți cu cel mic la locul de joacă?

 

 

 

3 COMMENTS

  1. Offff, chiar zilele trecute am avut parte de o experienta neplacuta. Sergiu, la groapa de nisip. Se juca frumos cu lopata si grebla, cand vine brusc un baietel de doi ani si trei luni si ii da un pumn in fata. S-a intamplat in fractiune de secunda, cu mine langa el! Mama copilului, aflata langa el, il smuceste, ii da peste mana si il intreaba isteric: De ce ai dat in copil?????????? De ce, copil rau ce esti! I-am dat eu raspunsul. Din cauza comportamentului dumneavoastra. M-am bucurat ca Sergiu la mustrat doar cu o privire, nu a raspuns cu acelasi gest. Eu multa vreme mi-am imaginat ca in Romania anului 2018 mamaele sunt educate, au liber acces la informatie, sunt interesate de cum sa creasca oameni mari cu coloana vertebrala, fara frustrari emotionale. Imi pare atat de rau cand vad ca recurg la metodele parintilor lor, ale bunicilor. Dar, am cautat explicatii si pentru astfel de comportamente. Uite, un alt subiect de discutie

    • Offf, cat de nasol. Mi-e groaza de momentele astea. Pentru ca, da, unii copii sunt agresivi din cauza parintilor agresivi. Din pacate, educatia este un mare minus la noi. Din cate aud, agresivitatea este si in unele crese, gradinite, scoli, vin chiar de la cadreele didactice. Deci, cum preocedam? Eu vreau sa cresc un copil bland dar si capabil sa se apere.

    • Offf, cat de nasol. Mi-e groaza de momentele astea. Pentru ca, da, unii copii sunt agresivi din cauza parintilor agresivi. Din pacate, educatia este un mare minus la noi. Din cate aud, agresivitatea este si in unele crese, gradinite, scoli, vin chiar de la cadreele didactice. Deci, cum preocedam? Eu vreau sa cresc un copil bland dar si capabil sa se apere.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here