Pediatria în anii ’70: povești de asistentă cu suflet mare

Buni avea 43 de ani când m-a cunoscut 🙂 Era asistentă la dispensarul numărul 3 pediatrie, la spitalul județean Vâlcea. Îmi amintesc că eram fascinată de locul ei de muncă, m-a luat și pe mine de câteva ori. Totul era alb, erau niște vitrine cu geam în care se aflau tot felul de sticluțe pe care le scoteau asistentele, în funcție de problemele bebelușilor.

Bunica mea a fost foarte apreciată, cred că și-a făcut foarte bine meseria din moment ce o știe jumătate din oraș! ,,Mă plăceau mamele, le vorbeam frumos, le explicam ce nu înțelegeau, niciodată nu am țipat la ele, așa cum se mai proceda”.

Doamne, mamaie, de unde știi atâția oameni? Păi le-am avut copiii la circă (cabinetul de consultații)

FashionMoms.ro: De ce ai vrut să te faci asistentă?

Constantina: Eram în clasa a șaptea , tatăl meu a auzit că s-a înființat școala de sore de pediatrie la Râmnicu Vâlcea. Mi-a plăcut, când am auzit. Nu m-a speriat gândul că aveam doar 14 ani când am plecat de acasă. Am fost cea mai mică dintre cinci frați, mi-a plăcut cartea, așa că părinții m-au susținut. Plângeam dacă nu mă duceam la școală!

FashionMoms.ro: Ce școală se făcea atunci?

Constantina: Am făcut trei ani de școală profesie, teorie și practică (la început pe manechine, apoi în spital). Nu am avut probleme, mi-a plăcut enorm. După fiecare an exista examen de eliminare, la sfârșitul școlii rămăsesem jumătate. La 18 ani începusem deja să lucrez. În 1967 am dat diferența de asistentă, au urmat alte examene și specializări, în total au fost zece ani de școală. Știam destul de multe, aproape la
fel de multe ca doctorii – făceam vaccinări, tratamente, scriam rețetele, recomandările. De multe ori, după ce mamele ieșeau din cabinetul medicului, ne cereau explicații și sfaturi.

FashionMoms.ro: Care era protocolul privind nou-născutul?

Constantina: După naștere, bebelușul era repartizat la un medic, în funcție de adresa de domiciliu. A doua zi după ce bebelușul era adus acasă, mergeam la el ca să-l evaluăm – temperatură, aspect piele, scaune, dacă vomită etc. Învățam mama să alăpteze, cum să țină copilul. Familiile sărace erau luate în evidență și primeau lapte praf pentru bebeluș, gratuit, de la stat. În fiecare săptămână, timp de un an, mergeam acasă la bebelușii luați în evidență, pentru a le vedea evoluția. Mergeam împreună cu o asistentă de ocrotire (ținea evidența vaccinurilor). Dacă bebelușul avea febră, scaune diareice, vărsături, anunțam medicul care se deplasa acasă la copil. Vaccinarea era obligatorie, exista o schemă. Mamele erau anunțate personal de data la care trebuie să se prezinte la vaccin cu bebelușul, îi lăsam aviz de la dispensar. Dacă nu se prezenta, mergeam la mamă acasă până se prezenta cu bebelușul. Dacă refuza sau se sustrăgea, se dădeau amenzi.

FashionMoms.ro: Se dădea șpagă?

Constantina: Cine dădea? Nu ceream, nu primeam. La medic mai veneau cu nechezol (cafea) și cu o ciocolată. Nu se dădeau bani la cabinet, poate dacă mergea medicul la domiciliu, în altă localitate.

FashionMoms.ro: Care erau principalele reguli în diversificare?

Constantina: De pe la trei luni se începea cu suc de morcov, de măr, la 5 luni gălbenuș de ou fiert și pasat în supă de legume, urmau făinoasele(orez măcinat, griș) în lapte. Carnea se introducea la aproape un an. Dacă bebelușii nu voiau pasat, le puneai la dispoziție și bucăți. Ciorba se dădea pasată, din biberon.

FashionMoms.ro: Cum era atmosfera la cabinet?

Constantina: Se auzeau mereu plânsete de bebeluși, în fiecare zi erau zeci de părinți cu ei la cabinet. Mă obișnuisem! Lucram opt ore pe zi, șase zile pe săptămână. Mai aveam și munci ,,voluntar”, la cules de struguri, mere, nuci etc.

FashionMoms.ro: Mai aveai timp de altceva?

Constantina: Da, de plimbări! Așa l-am cunoscut pe bunicul tău. M-a văzut pe stradă, eram cu o colegă. A venit la mine, s-a prezentat, m-a invitat la film, altă dată la bal. După un an ne-am căsătorit. Eu aveam 20 de ani, el 23. Așa se căsătoreau oamenii atunci, de tineri!

FashionMoms.ro: La cat timp au apărut copiii? Cum te-ai descurcat?

Constantina: Prima fată, la un an de la căsătorie. A doua fată, opt ani mai târziu. La prima sarcină am intrat în prenatal la șapte luni. Stăteam în chirie, în gazdă. Aveam o singură cameră la dispoziție, wc-ul era în curte…Am stat așa câteva luni după ce am născut, apoi ne-am mutat la altă gazdă. Am născut natural, travaliul a durat aproape două zile. Rar se făcea cezariană, nu erau condiții. M-a ajutat experiența de asistentă, nu aveam teamă să-i fac baie, să o hrănesc etc. La început am fost singură, soțul mergea la serviciu în continuare, nu se dădea liber. Apoi a venit mama mea (stătea în alt județ) să mă ajute. Când a făcut fata un an, soțul a plecat la București, la școala de maiștri (domeniul confecții-încălțăminte).

FashionMoms.ro: Și cu serviciul cum ai procedat?

Constantina: După trei luni m-am întors la serviciu și am lăsat copilul cu bunica. De la trei luni i-am dat lapte de vacă, nu exista lapte praf. Medicul recomanda, nu se știa că e sărcac în fier. Oricum, se dilua cu apă. Noaptea primea ceai, pentru hidratare. Cine alăpta, îl punea la sân și noaptea. Cine nu, ceai. Așa era atunci. Ceaiul se dădea în cantități mici, se recomanda cu miere. Cine nu avea, punea zahăr. Mamele care alăptau
evitau să dea apă cu biberonul, foloseau lingurița, ca să nu refuze bebelușul sânul.

FashionMoms.ro: Cum călătoreați cu bebelușul?

Constantina: Împrumutasem un cărucior. La ai mei mergeam cu trenul, cu autobuzul la ai lui, și bebelușul în brațe. Nu existau sisteme! Dacă plângea, îi dădeam suzetă! Adică tetina neperforată de la biberon. Nu erau tetine gata pregătite, le găuream cu acul încins.

FashionMoms.ro: Existau haine de bebeluși?

Constantina: Da, dar se și lucra, făceau mamele acasă, bunicile. Chinul era cu scutecele, făceam din finet, ce mai spălam la ele și călcam….De aceea îi puneam de mici pe oliță, să se învețe. Cum începeau să stea în fund, îi puneam pe oliță. Și stăteau, până la urmă, că nu se descurcau apoi cu ei în colectivitate.

FashionMoms.ro: Depresie ai avut?

Constantina: Păi cine a avut timp să simtă așa ceva. Dormeai cu grija să ai ce îți trebuie, să nu se întâmple ceva cu copilul, dar nu aveam timp să plâng. Sau să mă plâng. Ceream un sfat, o părere, cam atât.

FashionMoms.ro: Cum v-ați decis să faceți al doilea copil? Ce se schimbase între timp?

Constantina: S-a întâmplat, când mă pregăteam pentru examenul de promovare (Școala din Pitar Moș). În sarcină se mergea lunar la control doar dacă aveai probleme, altfel la 3, 6 și 9 luni. Nu exista ecograf, se ascultau bătăile inimii fătului cu un stetoscop uterin. Vaccinările și vitaminizările erau obligatorii, în funcție de rezultatele analizelor. Când am născut, tot în chirie stăteam, dar în apartament, îl împărțeam cu altcineva. Al doilea copil s-a născut la șapte luni după ce am căzut și s-a declanșat travaliul. A fost mult mai greu, patru zile a durat travaliul, mi-au făcut injecții…tot natural am născut dar foarte greu. Nu a stat în incubator, dar am stat mai mult în maternitate, cam trei săptămâni. La început i-am dat lapte matern, strâns de pe unde puteam, apoi lapte praf. După opt ani erau condiții mai bune. Am stat mai mult acasă. Tot de bunică am avut parte, să mă mai ajute când a putut, plus una dintre surori. Dar diversificarea am început-o la 5 luni.

FashionMoms.ro: Acum, când mă auzi pe mine cu noile ,,trenduri”….cum ți pare…fără ceai, cu diversificare de la șase luni, cu bucăți, fără pasat, fără sare, fără zahăr…

Constantina: A avansat știința, sunteți norocoși. Plus că poți sta acasă, cu copilul, să te ocupi de dezvoltarea lui. Este mare lucru. Nu m-aș fi gândit că un bebeluș atât de mic poate mânca cu mâna lui. Și că sarea, zahărul se recomandă cât mai târziu. Cu apa nu sunt sigură….e necesară.

FashionMoms.ro: Un sfat pentru mame?

Constantina: Să lupte pentru o alimentație naturală, pentru diversificare corectă și la timp, să respecte programul bebelușului, și de somn și de hrană, să profite de libertatea care este acum!

2 COMMENTS

  1. Ce bunica faina ai! Si deschisa la minte! Nu-i de mirare ca o stie jumatate de oras si e respectata acolo. Eu as mai pune mana din cand in cand pe telefon si i-as mai cere un sfat, doua. Sa-i dea Dumnezeu sanatate multa si o vada mare pe Vic!

    • Multumesc, Doamne ajuta! Sa stii ca ne mai consultam dar, desi intelege si punctul meu de vedere, nu este mereu usor de gasit o cale de mijloc. Mai ales cand vine vorba de mancare:)))) Cand ii spun ce nu mananca Vic (ciorbe, tocane de exemplu) spune ca nu este bine, cand o vede cum mananca si cat de voinica pare, pare usor derutata!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here