Adio, suzi! Cum am scapat de suzeta in 1000 de pasi simpli

Photo by Ricardo Moura from Pexels

Am scapat, da, eu, ca pentru ea parca a fost mai usor. Totul e mai greu pentru noi, si intarcatul si lasatul de suzeta, de pampers, si prima zi de gradinita. La Mara suzeta a fost iubire mare, fata de sor-sa care a scuipat-o cu vehementa si nu a acceptat-o niciodata, spre disperarea mea ocazionala.

This image has an empty alt attribute; its file name is banner-baby-boom.jpg

Mara a avut suzeta de la 6 saptamani de cand au inceput ceea ce ne gandeam noi ca sunt colici si pana cu vreo doua saptamani inainte sa implineasca 3 ani, cand Luli si-a gasit sfarsitul in toaleta. Uram si iubeam suzeta aia. Ok, recunosc ca m-a ajutat in eruptii dentare, la somn cu buni, la linistit, dar vazand-o acum pe Alma fara mi-am dat seama ca putea trai linistita si Mara fara asa ceva.

Mi se pusese patata pe Luli, caci asa o chema, de cateva luni. Maimuta o cerea destul de des, mai ales dupa ce s-a intarcat. Nu mai suportam sa o vad cu ea in gura si mi se parea ca incepuse sa vorbeasca peltic si sa i se strambe dintii din fata. Asa ca am inceput sa o bat la cap ca e fetita mare si trebuie sa renunte la ea, eram atat de convingatoare ca nu credeam nici eu ce zic. Speram totusi ca se va intampla o minune. Am apelat si la solutia magica, la noi functioneaza povestile, asa ca i-am cumparat “Suzi, Zana suzetelor” si ii citeam povestea despre suzi din cartea “Impreuna”, dar tot fara succes.

Intr-o zi i-am spus ca mai bine o punem pe suzi in cutia cu amintiri si acolo o sa ramana. Mi-a cerut cutia cu amintiri s-a uitat la toate lucruri de pe acolo si inainte de somn a zis ca vrea sa o lase pe suzi acolo, ceea ce spre uimirea noastra a si facut si a dormit prima noapte fara ea. A doua zi si-a amintit de ea, dar am zis sa ma tin tare si a jelit-o un pic, dar a dormit si la pranz fara. Seara insa a venit apocalipsa si am cedat si i-am dat suzeta inapoi, mi-am dat seama ca nu era pregatita pentru asta.

Dupa cateva saptamani, in prima zi de gradinita, i-am facut bagajul, iar pe drum a cerut suzeta. I-am dat-o si i-am zis ca trebuie sa mi-o dea inapoi cand intram in gradinita si sa o punem in ghiozdan pentru ca la gradinita sunt copii mari, fara suzeta. Nu m-am crezut nici de data asta, dar se pare ca pe ea am convins-o. I-am spus educatoarei ca are suzeta in ghiozdan si o foloseste la somn, numai ca educatoarea a uitat sa-i spuna ingrijitoarei si uite asa Luli a ramas in ghiozdan si Mara mea a dormit fara ea. Nici nu concepea sa o foloseasca la gradinita, nimeni nu avea suzeta acolo si nici ea nu voia. I-am mai lasat-o in ghiozdan cateva zile, apoi am renuntat sa i-o mai dau la gradinita si o folosea doar seara la culcare. Sotul ii lua mereu suzeta dupa ce adormea si incerca pe cat posibil sa nu i-o mai dea daca se trezea noaptea.

Se apropia aniversarea de 3 ani, deadline-ul meu pentru renuntarea la suzeta si a mea tot o voia noaptea. Cu doua saptamani inainte sa faca 3 ani s-a produs sfarsitul Lulicii. Intr-o dimineata, cand statea pe wc, cu suzeta in gura, a scapat-o in wc. Soc si groaza, a ramas muta, era ingrozita, a cazut Lulica in wc. “Mamiiii, ia Lulicaaaaaaa!” Era atat de socata ca nu putea nici sa planga. Noroc ca nu facuse caca, pentru ca mami a trebuit sa bage mana dupa ea, dar i-am explicat ca e murdara si ca trebuie sa o aruncam la gunoi. Intelegea situatia, dar tragedia era mare. Desi mereu aveam suzete de schimb puse prin toate gentile si buzunarele, de o vreme hotarasem sa ii dau doar una, respectiv nefericita care si-a si gasit sfarsitul in toaleta. E mai usor sa renunti la una decat la 10, nu-i asa?

Ok. Ce facem acum? “Now or never, tine-te bine, Catalino!”, mi-am zis si am rezistat. I-am spus ca vom cauta o suzeta noua, dar trebuie sa intrebam la magazin daca au suzete de copii mari, ceea ce am si facut. Au urmat cateva zile de jale in care cerea Lulica si ii explicam ce s-a intamplat cu ea, o laudam tuturor ca e fetita mare si ca a renuntat la Luli, ii spuneam mereu ca sunt mandra de ea si ca sunt fericita ca nu mai baga suzi in gura.

A trecut mai bine de o luna si deja nu mai intreaba de ea, a ramas insa cu un obicei prost de a-si baga degetele in gura si la somn plescaie, probabil i-a ramas ticul, dar am scapat de nenorocita aia de suzeta forever! Uraaaa! A fost mai usor decat ma asteptam si cred ca nu a suferit mult dupa ea. Inca o data m-am convins ca totul se intampla cand e momentul, copiii stiu mai bine, important e sa avem rabdare si incredere in ei.

Hai în grupul Fashion MomsJOIN!Ti-a plăcut articolul? Te așteptăm cu un LIKE PE FACEBOOK și UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Mulțumim

CITESTE SI:

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here