Ajutor! S-a înțărcat copilul!

Când suge de câte ‘nșpe mii de ori pe noapte visezi la înțărcare, când se înțarcă te bușește plânsul că s-a terminat. Nu e ușor să fii o mamă mulțumită. 

Nu dau sfaturi despre înțărcare că nu știu cum se face, la noi pur și simplu s-a întâmplat. Nu am vrut eu, probabil nici ea, așa a fost să fie!

Când am rămas gravidă lactația a scăzut drastic. Mândra avea aproape 2 ani când am aflat că vom avea o surioară. Începusem munca de jumătate de an, așa că sugea part-time și all night long.

Evident că primul lucru pe care l-am auzit a fost să înțarc copilul, dar nu mi-a trecut asta nicio secundă prin cap. Nu zic că a fost ușor, când auzeam că cere țiți, simțeam că o gașcă de pești Piranha se apropie de mine.

N-am vrut să schimb nimic, nu e vina ei că mă-sa și tac-su s-au gândit să-i facă o surioară. Am început să mă informez despre tandem și am zis că aia e, mai alăptez 3 ani și până la 35 scap.

Prin săptămâna 30 am intrat în prenatal și am început să fim iar non stop împreună. În loc să sugă mai des, a rărit-o, pur și simplu nu mai cerea. O întrebam mereu dacă vrea, îmi zicea că e lapte și că e bun, dar nu mai voia. Pe la 32 de săptămâni, parcă, nu a mai supt noaptea deloc. Nu a fost ușor. Da, a început să doarmă toată noaptea, dar avea un somn foarte agitat și în mai multe nopți s-a trezit urlând că vrea să mănânce. Nu e chiar minunat să te trezești la 3 să pui masa și apoi să cânți și să dansezi până la 6 când o lua din nou somnul. Pentru ea cina nu exista înainte, așa că a durat ceva până a înțeles că trebuie să mănănce și înainte de culcare că altfel o pocnește foamea în toiul nopții.

Apoi, a început să nu mai ceara ziua, o alăptam doar la somnul de zi când era semi adormită și oricum mai mult molfăia decât să tragă activ. Prin săptămâna 34 cerea deja doar o dată pe săptămână, dar așa de control, fix 3 secunde. Ultima dată când a cerut a fost pe 1 ianuarie (2 ani si 4 luni), a trecut o lună de atunci, probabil a fost o rezoluție de început de an 😊. A fost mai greu să ne înțărcăm noi, părinții ei. Era așa un gest reflex, ne bazam pe alăptat când sărea o masă, când era bolnavă, când era agitată sau obosită.

Vreau să-i văd acum pe ăia care îmi spun de vreo 2 ani încoace că nu se înțarcă singură, că nu există așa ceva și că o să sugă cel puțin până prin anul I sau II de facultate. Na, că s-a autoînțărcat de mână cu mine. Nu când eram la serviciu, nu a fost nevoie să plec în munți zile întregi, ci pur și simplu s-a întâmplat când a vrut, când a fost ea pregătită. Mereu am avut încredere în ea că știe cel mai bine ce să facă. Nu știu ce se va întâmpla după ce o să vină surioară, dacă o să se întoarcă sau nu la sân, dar nu am de gând să-i pun restricții. Copiii sunt atât de inteligenți încât nu are rost să ne băgăm în treaba lor.

Hai în grupul Fashion Moms! JOIN!Ti-a plăcut articolul? Te așteptăm cu un LIKE PE FACEBOOK și UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Mulțumim!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here