Așa arată fericirea

Mă uit la ei, dansează. El fredonează, îi spune cine cântă și cum se numește melodia. Ea zâmbește așa, șmecherește, să n-o vadă el, mai și întoarce capul! O mână se odihnește pe umărul lui, cealaltă este toată cuprinsă de mâna lui. ,,Ce postură elegantă are”, remarc mândră, în sinea mea. Ea mă vede și zâmbește larg, se luminează camera! ,,Hei, uite-o pe mami! Mami, noi dansăm!”, îmi zâmbește și el. Da, așa arată fericirea!
Ne regăsim mai rar așa. Ne despart traficul, serviciul, uneori el ajunge acasă după ce micuța a adormit. Îi pare rău că nu a apucat să-i spună ,,noapte bună”, îi rămâne doar să se așeze lângă pătuț, s-o mângâie în somn, s-o țină de mână și să-i spună mici secrete pe care le împart doar ei. Și ea pare să-i simtă lipsa seara, se uită mereu spre ușă, cum aude o mașină trecând.  Alteori el ajunge la timp pentru băiță, iar somnicul este momentul lor. Iar când dăm de zile libere…amândoi sunt puși pe recuperări! Dorm mult, fac recapitularea jucăriilor, se uită la Haiduc, ies la plimbare. De fapt, el poate face orice, ea este la fel de fascinată! Când și-a cusut o borsetă, nu și-a luat ochii de la el! Da, așa arată fericirea! Mă bucur că s-au găsit. Sunt conștientă că, deși eu petrec tot timpul cu ea, el va fi putin mai special! <3 <3 <3 <3 <3 <3 La început eram nesigură de relația lor, și el era puțin panicat: oare se vor descurca doar ei doi? oare va ști ce și cum să-i cânte? cum s-o liniștească? cum s-o adoarmă? Eu încercam, stângace, să-i transmit micile mele ,,trucuri”. El încerca, și mai stângaci, să le urmeze. Până ne-am prins noi că tati nu trebuie să fie mami. Nu trebuie să-i vorbească așa cum o fac eu, să-i pună melodiile pe care i le pun eu, să o adoarmă așa cum fac eu. Noi două ascultăm jazz, bossa nova, la nevoie și cântecele mai speciale. Ei ascultă Queen! Eu tot silabisesc ,,ma-ma ta-ta a-pa, pa-pa”, el o învață să scoată limba! Eu o fac să râdă în hohote înainte de culcare, el mai are puțin și-i cântă ,,nani, nani, puișor!”.  Fiecare cu stilul lui, niciunul nu dă greș! Așa arată fericirea!

2 COMMENTS

  1. […] Specialiștii consideră că trebuie să vorbim normal cu cei mici, să încercăm să explicăm totul în cuvinte simple, pe care să le înțeleagă. ,,Un copil învaţă atunci când mama îi pronunţă şi-i arată în acelaşi timp obiectul pe care-l denumeşte. (…) În cazul copiilor cu vârsta între 2 şi 3 ani, recurgem la onomatopee, astfel încât, în loc de raţă, nu spunem „laţă“, ci „mac-mac“, afirmă același logoped. […]

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here