Cadou perfect de 1 iunie: cărți pentru copii

Loredana a lăsat job-ul de corporație pentru o lume magică, cea a cărților. Iar cea care a inspirat-o și a determinat-o să facă pasul a fost chiar fetița ei, Ana. Așa au ajuns la tipar, până acum, două cărți pentru copii.

Inspirația este pe cale să se regăsească într-un al treilea volum dedicat puilor de om, cum îi place Loredanei să spună. Secretele paginilor strânse între coperțile colorate, în continuare.

1. Cum ai trecut de la un job de corporație la cărți pentru copii?

Am lucrat 15 ani în corporație și, la un moment dat, după ce Ana a apărut în viața mea, am simțit că e vremea să trec la altceva.

N-am plănuit să scriu pentru copii – deși, de când mă știu, dorința de a scrie și de a publica la un moment dat a existat constant, dar s-a întâmplat așa (să îmi doresc să scriu pentru pitici) după ce am observat sclipirea din ochii Anei atunci când a trăit, cu mine alături, ceea ce am putea descrie ca fiind bucuria de a păși în lumea magică a cărții…

2. Ce te-a inspirat să scrii cele două cărți?

Am văzut lumina zilei în orășelul de la poalele Tâmpei și am fost unica copilă a părinților mei până la vârsta de 7 ani.
Și mi-am dorit cu ardoare o soră, dar am primit, în schimb, o pereche de frați năstrușnici. Gemeni. Pe loc, atunci, nu mi-a plăcut, dar timpul și-a văzut de ale sale, am mai crescut și am uitat de supărare!

Ne-ntoarcem la Brașov, la locul unde pare, uneori, că timpu’ e mai îngăduitor, la bucuria de a crește cu blândețe în brațele iubitei mele Mame…

Am crescut, în primii 7 ani, printre albine, fluturi și bondari. Am alergat desculță, cu pletele în vânt, am frământat pământ și a venit și ziua-n care – cu nerăbdare și cu bucurie mare – am plantat prima mea sămânță! Era o floare. O lalea! Eu o plantasem, eu o udasem, eu o pândisem – pitită-n iarbă – să o observ cum crește…
N-a durat mult, și curtea noastră s-a umplut! De galben, roșu, verde mult! De mov, albastru, roz și indigo…
De zumzet, ciripit și de parfum de flori! De chiote și jocuri de copii (căci curtea noastră se umplea de omuleți!), de bucurii!

Și ne-am suit pe rând în carusel, s-a învârtit nițel și unii dintre noi ne-am pomenit părinți. Ne-am luat pruncii de mâini și am privit atenți în jur…
– Unde-s albinele, bondarii?
– Și verdele cel crud, unde a dispărut?
– Și griul acesta, ce pare că-i un căpcăun flămând, de unde-a apărut?

Am închis ochii și m-am întors pentru o clipă-n timp…
M-am văzut mică, în cârca mamei, care-mi citea primele cărți: povești și fabule.
Și mi-am mai amintit cum am descoperit lumea prin ele, cum adormeam adesea, cu cartea-n brațe, ca s-o visez pe Albă-ca-Zăpada, pe care tare-mi mai doream să o ajut…

Și în momentul următor s-a produs și „scânteia” – și am decis că o poVeste este „cheia”!

Și-am început să scriu, cu nerăbdare și cu bucurie mare,
„Marea dorință a unei zâne mici” – prima mea poveste care face parte din colecția Cărțile Anei, căreia i-am deschis calea către lume anul trecut, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus!

3. Pentru ce vârste sunt potrivite cărțile tale?

„Marea dorință a unei zâne mici” este despre necesitatea de a ne păstra planeta vie, despre bucuria gesturilor mici (cum este acela de-a vedea mânuțe mici plantând o floare alături de părinți), despre nevoia de-a ne păstra albinele aici, despre voință și implicare!

Cartea e numa’ bună de citit cu pui de om de la 3 ani în sus (nu-i text puțin, nici foarte mult, iar ilustrațiile, care îi aparțin Corinei Drăgan, sunt delicioase, pe cuvânt!)

Și-am continuat apoi cu „Dor de copilărie – versuri cu bucurie -” carte care conține 14 poezioare pentru pici, potrivite de la 2 ani în sus, pe care îmi doresc ca ei să le îndrăgească și să le fie de folos pentru un start armonios în viață!

4. Cum a reacționat fetița ta când i-ai citit pentru prima dată cărțile scrise de tine?

I-am citit Anei primul manuscris, cel ce conținea poeziile („Dor de copilărie”).
A ascultat entuziasmată, iar la sfârșit mi-a spus că vrea să fie toate într-o carte, cu multe ilustrații și musai cu semne de carte – cum știa ea că-s de găsit în cărțile de pe noptiera maică-sii (semne de carte care, prin nu știu ce magie, se făceau nevăzute din cărțile de pe noptieră – „glele, cu sclisul neglu si fălă ilustlații) și aterizau în cele ale Anei. Și cu povestea („Marea dorință a unei zâne mici”) s-a repetat figura și acela a fost momentul în care am decis că e momentul să-nceapă aventura!

5. Cat de importante sunt cartile pentru copii, asocierile dintre ei si personajele din carti?

Cărțile au o contribuție majoră în dezvoltarea armonioasă a puilor de om!
Pentru că ele însele-s o lume, pentru că îi provoacă, pentru că le dezvoltă imaginația, gândirea, vocabularul și creativitatea.
Și, pe lângă toate acestea, cititul împreună reprezintă acel timp de calitate alături de copilul nostru, acea conectare, atât de valoroasă, care, dincolo de multe alte beneficii, cultivă încrederea și armonia în relația dintre noi și pruncii noștri!
Și, pentru că întrebarea făcea referire și la personaje, mai adaug că acestea au rolul lor major, firesc, dat fiind că cei mici se identifică cu acelea pe care le-ndrăgesc, urmând să copieze de la ele comportamente, obiceiuri șamd.

6. Cum alegi mesajele din povești și poezii?

Nu am un tipar sau o „rețetă” anume, ci pur și simplu mă las inspirată (și ghidată) de binecuvântarea de a fi mama Anei și, mai apoi, de bucuria de a petrece timp, atât cât pot, alături de puii de om din jurul nostru!
Copiii – când sunt priviți și ascultați – (ți)-arată singuri ce-și doresc, ce gânduri au și ce nevoi, ce bucurii ori frământări…
Și-atunci când scriu, scriu cu dorința de a le fi, cumva, de ajutor. Și dacă lucrul acesta se-mplinește, parcă și inima-mi zâmbește! E-un sentiment tare împlinitor!

7. Ce planuri ai în continuare?

În vremea pandemiei – deși nu mi-am propus, dar iată că s-a întâmplat! – am scris o serie de ghicitori, pe care mi-aș dori să le adun într-o a-3-a carte dedicată puilor de om.
Cu toată bucuria, las câteva și-aici:

E roșcată și șireată,
Dă târcoale la poiată,
De o cauți o găsești
Și-n cărțile cu povești!

Casa lui e în pădure,
„Sanitarul” i se spune,
Umblă-n haită, blana-i gri,
Cine este, dragi copii?

După ploaie se ivește,
Ceru-n culori zugrăvește,
Nu-i nici pictor, nici vreun zmeu,
Este mândrul ……….. (curcubeu)!

Este prima-ntre surate,
Poartă rochii înflorate,
Ea ne-aduce ghioceii,
Mierlele și brebeneii.

E albastru, necuprins,
Îl privești, da’ nu-l atingi,
Seara-i plin de felinare,
Mii sunt mici, doar unu-i mare.

Ia ghicește, cine-i oare?

Dacă-s pe placul vostru, cu drag v-aștept să-mi dați de veste pe pagina Cărțile Anei!

Și pentru cei care doriți, cărțile mele-s de găsit aici și aici.

Gânduri de bine,
Loredana

Hai în grupul Fashion MomsJOIN!Ti-a plăcut articolul? Te așteptăm cu un LIKE PE FACEBOOK și UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Mulțumim!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here