Co-sleeping: Da sau ba? Cât dormim cu copilul în pat și când este vremea să doarmă singur

Recomandarile Asociatiei Americane de Pediatrie privind somnul bebelusilor

Co-sleeping înseamnă să dormi cu copilul tău în aceeași cameră sau în același pat, cu pătuțul lui lipit de al tău. Bed-sharing înseamnă ca bebelușul să doarmă chiar în patul tău, ceea ce nu e chiar ok, potrivit Asociației Americane de Pediatrie.

Mara mea a dormit de la început în pătuțul ei. Mi-a fost tare frică să o aduc cu mine în pat pentru că noi avem un somn cam răvășit și îmi era să n-o strivim, mai ales că aveam și coșmaruri pe tema asta. Norocul nostru a fost că i-a plăcut să doarmă în pătuțul ei, în camera ei, și cred că am fi deranjat-o altfel. Când plecăm de acasă în vacanțe luăm și pătuțul cu noi.

Mara se activează dacă îl vede pe taică-su noaptea și vrea să se joace, așa că dormitul cu noi nu e o soluție prea bună. Acasă o alăptez în sufragerie, apoi o mut la ea în pat. Recent însă a fost răcită și am început să dorm cu ea ca să-mi fie mai ușor să o supraveghez dacă are febră sau dacă respiră bine. Recunosc, îmi este mult mai comod așa și sunt mai odihnită, dar nu cred că e o soluție pentru noi. Cred că părinții ar trebui să aibă intimitatea lor (Hai, aruncați cu pietre!)

În schimb, mă tot gândesc să-i cumpăr Zânei alt pătuț pentru că se lovește noaptea în gratiile de lemn și am senzația că o deranjează. Sunt pro co-sleeping, chiar dacă nu-l practicăm, mai ales pentru confortul mamei care alăptează non-stop noaptea.

Asociația Americană de Pediatrie a emis câteva recomandări cu privire la co-sleeping. Iată când, cât și cum ar trebui să dormi cu bebelușul tău.

  • Bebelușii ar trebui să doarmă în același dormitor cu părinții lor, dar pe suprafețe diferite (de exemplu, un pătuț sau landou), și niciodată pe canapea, fotoliu sau suprafețe moi, pentru a reduce cazurile de decese în timpul somnului
  • Părinții ar trebui să împartă același dormitor cu copii cel puțin 6 luni, optim ar fi până la un an.
  • Așezați bebelușul pe spate, pe o suprafață de somn fermă, cum ar fi un pătuț sau un coș-landou, cu un cearșaf foarte bine fixat.
  • Evitați să folosiți lenjerii moi, bare de protecție, pături, perne și jucării moi. Locul de dormit al bebelușului trebuie să fie gol!
  • Evitați expunerea copilului la fum, alcool și droguri ilicite.
  • Îngrijirea “piele pe piele” este recomandată indiferent de modul în care alegi să-ți hrănești copilul. Acest lucru trebuie făcut imediat după naștere, cel puțin o oră, de îndată ce mama este trează și stabilă din punct de vedere medical.
  • Alăptarea este recomandată. După ce este hrănit, AAP îi încurajează pe părinți să-și mute copilul în spațiul său de dormit separat.

“Dacă vă hrăniți copilul și credeți că există chiar și cea mai mică posibilitate de a adormi, hrăniți-vă bebelușul pe pat, mai degrabă decât pe o canapea sau balansoar. Dacă adormiți, imediat ce vă treziți, asigurați-vă că mutați copilul în patul lui”, a declarat dr. Lori Feldman-Winter, co-autor al raportului.

Iată cum s-au descurcat Denisa și Cristi cu Vic și Cătălina si Mihuț cu Tudu:

Denisa: “La noi a fost așa: din prima seară am pus-o în pătuț, i-a plăcut, a dormit și așa au rămas lucrurile. Dormim, însă, cu ea în cameră, au trecut opt luni de atunci. Putem face asta pentru că avem noroc, Vic iubește somnul, nu se trezește decât să mănânce sau dacă are un coșmar. Care o aude primul sare din pat și o liniștește. Când a fost răcită a dormit cu noi în pat, la mijloc! Noi mai stingheri, ea lăfăită, dar ne-am odihnit toți foarte bine. La fel, dacă mai vrem să lenevim dimineață, o luăm cu noi. Să zicem că o mai păcălim cu o oră de somn, după care începe procesul de trezire (a noastră!): ne trage de nas, de păr și ne lovește cu picioarele până ne trezim! Și face ca dragonul! Așa ne trebuie dacă ne lăsăm greu! Și somnul de după-amiază îl mai facem împreună. La început ne-a fost teamă să dormim în același pat (că poate ne rostogolim peste ea) dar am fost nevoiți să facem asta la un hotel unde, în loc de pătuț, ne-au dat un țarc de joacă! De atunci am căpătat încredere”.

Cătălina:Dinainte să se nască bebe, am stabilit că va avea camera lui, pătuțul lui. Ni s-a părut că nu este în regulă să doarmă cu noi în același pat, să îi respirăm în față, să riscăm să ne așezam peste el în somn. Am decis, totuși, să dormim în camera lui câteva luni, ca să îl supraveghem. Asta am și făcut. El a dormit în pătuț, noi în canapeaua din camera lui. Mai ales că regurgita, mă trezeam de multe ori să îl verific noaptea, iar în unele nopți dormea la început pe pieptul lui taică’su.

La 4 luni, dupa ce ne-am întors din Grecia, am decis să îl lăsăm singur în camera. A fost bine, noi ne-am odihnit mai mult decât în canapeaua inconfortabilă. Avem cameră de monitorizare, așa că îl vedem în permanență.

Totul a decurs cum am plănuit, până pe la 8 luni, când programul de noapte a fost dat peste cap de dinți. De la 3-4 treziri pe noapte, bebe a ajuns să se trezească din oră în oră, uneori chiar mai des. După două săptămâni am cedat. Nu mai puteam de oboseală, nu mai aveam forță să mă ridic din pat și să mă duc să îl alăptez. Adormeam în fund pe canapea, cu el în brațe, și stăteam așa chiar și o oră. Așa că l-am luat la noi în cameră, între noi, dar nu de la începutul somnului. Îl culc la el în cameră, în pătuț, unde doarme până la 2-3 dimineața. După 2-3 treziri, îl iau lângă noi în pat. E un sentiment frumos să te trezești dimineața cu fățuca aia care îți zâmbește și se ridică și pune capul pe tine. E incomod, eu dorm pe o bucațică de pat, Mihuț pe alta bucățică, bebe pe 1 metru! Patul are 180 de cm, 80 ne revin noua, 100 lui!  Asta pentru că Tudor se înghesuie în mine și mă împinge până ajung pe margine. Apoi se pune cu capul la mine si picioarele la taica’su. Sau invers. Dar mă odihnesc mai mult decât dacă aș face 10 drumuri pe noapte, până la el în cameră și înapoi.

Nu suntem de acord niciun dintre noi, însă, cu dormitul separat. Adică unul din părinți cu bebe, celălalt în altă cameră. Mi se pare ca îi izolăm pe bărbații din viețile noastre. Și așa schimbăm topul preferințelor când apare bebe, măcar să nu îi înlăturăm de tot. Am auzit mame care spun că nu văd unde e problema. Că dacă nu dorm împreună, nu înseamnă că nu au viață de cuplu. Și că e o chestiune de timp, pentru câțiva ani. Eu nu văd lucrurile așa. E mai mult de atât. Sunt discuțiile dinainte de culcare, îmbrățișările și dormitul unul lângă celălalt. E despre intimitate și nu mă refer neaparat la cea sexuală. Sunt mărunțișurile care întăresc și mențin relația. Nu vă distrugeți viața de cuplu din dorința de a da totul pentru copilul vostru! Îl iubiți și dacă doarme singur la el în cameră sau în pătuț lângă voi. Am mai auzit povești pe care le cataloghez drept aberații…”vai, copilul suferă, e abandonat, nu se simte iubit, va fi afectat mai târziu”. Am întrebat un psiholog și mi-a spus că nu este adevărat. Nu este o traumă pentru un copil să aibă camera și pătuțul lui. Dar îi trebuie iubire, da, și pe asta i-o oferim clipă de clipă. Nu sunt de acord să îl las în pătuț să plângă până adoarme, să adoarmă singur sau să nu mă duc la el când se trezește. Da, asta îi poate cauza traume! În rest, nu!”

* La momentul la care am scris articolul Mara avea 18 luni, Vic aproape 9 luni și Tudu 11 luni

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here