,,Cum îți adormi copilul? Îl las să plângă până obosește!” Cry it out? No!

Modern, i se spune metoda CIO ,,cry it out” – bebelușul este lăsat să plângă, neconsolat. Cu siguranță, sfatul acesta l-am primit și noi, atunci când ne-am plâns că nu doarme copilul, că facem nopți albe, că nicio metodă blândă nu funcționează. ,,Pune-l în pătuț, plânge puțin și gata! S-a învățat să stai lângă el, ia lasă-l că nu pățește nimic dacă plânge!”. Da, această metodă a fost aplicată și de către bunicii sau părinții noștrii, doar că nu i-au zis CIO și pun pariu că nu au știut că poate cauza leziuni cerebrale.

Această metodă ( cry it out)a devenit populară pe la începutul secolului XX. În urmă cu mai bine de 33 de ani, pediatrul Richard Ferber a propus o variantă ,,mai blândă”, un program treptat de trainig pentru ca bebelușul să reușească să doarmă singur. Și această metodă presupunea să-l lași pe micuț să plângă timp de câteva minute și, treptat, să mărești acest interval.

Orice părinte cu acces la internet trebuie să știe că bebelușii plâng nu doar când au scutecul plin sau sunt obosiți sau le este foame. Plâng și pentru că vor alinare, vor să stea lipiți, în brațe la cei cărora le-au auzit vocile timp de 9 luni, practic vor la singurii oameni pe care îi știu în lumea asta. Există metode atât de blânde de conectare cu bebelușul.

Experții combat vehement metodele CIO ( cry it out )și Ferber. Plânsul ridică mult nivelul de stres, duce la apnee, tahicardie, presiune cerebrală, interferează cu alăptarea (mulți bebeluși găsesc alinare și adorm la sânul mamei), naște sentimentul de abandon, singurătate, tristețe și frică. Bebelușii crescuți astfel devin adulți anxioși, agresivi, lipsiți de încredere, de empatie .

CIO ( CRY IT OUT) PENTRU ADULȚI

M-am gândit cum ar fi dacă…

El și ea acasă, seara. Ea a avut o zi nasoală, vrea doar ca el să o țină în brațe, să o mângâie.

– Iubi, hai să mă ții în brațe, am avut o zi…sunt deprimată!

– Nu!

-…cum adică, nu???

– Nu te țin în brațe că te obișnuiești apoi! Lasă că-ți trece!

-Iubi, glumești? Sunt atât de tristă, te rog…

-Nu! (și iese din cameră)

Ea începe să plângă, nu înțelege ce se întâmplă.

-Nu mai încerca să mă manipulezi, că nu merge! Trebuie să înveți să te liniștești singură!

Ea plânge în hohote, este terminată, se simte abandonată și neiubită, se gândește să-l părăsească, chiar. Nu îi pasă de ea, este clar. Și adoarme.

A doua zi, toate bune și frumoase, seara iar o lasă singură.

-Iubitule, hai la culcare!

-Nu! Vin mai târziu, după ce adormi tu!

-Iar începi? Iar vrei să plâng?

-Ți-am zis, nu vreau să te obișnuiești! Și n-ai decât să plângi!

Și el pleacă, iar ea începe să plângă iar. O doare sufletul, o doare corpul, tot! Vrea alinare, atât! Și el nu vine decât după ce adoarme ea.

6 COMMENTS

  1. […] Am impresia că noi stăm foarte prost la capitolul comunicare. Incapabili să ne exprimăm, incapabili să înțelegem. Altfel nu-mi explic de ce sunt încă de actualitate amenințări care îmi par, acum, barbare: ,,dacă nu ești cuminte…te fură țiganii….te ia poliția….vine bau-bau….se supără tanti….te ceartă mami….te bate tati….nu mai vine moșu’…..îți face doctorul injecție…te las și plec fără tine” etc. Cum este și metoda de a lăsa copilul să plângă, că prea s-a obișnuit cu mami. Nu mai detaliez, am scris aici ce înseamnă asta pentru un bebeluș. […]

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here