De ce recomand vaccinul împotriva rotavirusului

Nu-mi doresc niciodată să aflu pe propria piele cum se manifestă infecția cu rotavirus. Cu atât mai puțin să se întâmple asta copilului meu. L-am vaccinat, sunt conștientă că nu l-am protejat de boală, dar cu siguranță l-am ferit de cea mai oribilă formă a ei.

M-am documentat puțin înainte. Nu despre compoziția vaccinului, că nu sunt specialist și nu mă pricep. Ci despre cum se manifestă boala și despre experiențele altor părinți. Am citit despre regretele celor care nu și-au vaccinat bebelușii, dar și despre regretele celor care au făcut-o. Sincer, m-au speriat mai mult manifestările bolii decât posibilele reacții la vaccin. Orice medicament poate da reacții, scrie negru pe alb pe prospect. Cei mai puțin norocoși se aleg cu reacții severe, nu contest. În plus, imediat după vaccin, imunitatea scade și bebelușul poate contacta alte bazaconii. Deci îi înțeleg pe părinții care se tem de reacții adverse. Însă…infecția cu rotavirus, în forma cea mai gravă, este oribilă. Cu diaree, vărsături și febra, cu perfuzii, spitalizare timp de 7-10 zile, bebeluș letargic, aproape de comă.

Vaccinul se face sub forma a doua doze, la 3 și 5 luni (exista o marjă de câteva zile cu plus sau minus). Da, rotavirusul are mai multe tulpini și vaccinul nu vizează decât două, cele care pot da cele mai urâte forme. Cei mai afectați sunt copiii mai mici de doi ani. Rotavirusul se poate transmite prin mâini, jucării, suprafețe, alimente sau apă contaminate.

M-am consultat cu pediatra copilului, nu a zis nici da, nici nu. Nu a considerat că merită făcut dar nu s-a opus dorinței mele. Se administrează oral și este important ca cel mic să nu regurgiteze după. Misiune oarecum dificilă, uneori imposibilă.

Recent am trecut printr-o experiență nasoală rău. Cu frisoane și vărsături și după apă. Am chemat salvarea, aveam și febră, mi s-a pus diagnosticul de faringoamigdalită acută, am primit o listă lungă de medicamente și aia a fost. A doua zi mi s-a agravat starea, nu puteam să stau nici în fund, nu puteam să vorbesc, au debutat și scaunele apoase. În viața mea nu am pățit așa ceva, trăiam un coșmar, eram ca o cârpă. Mi-am chemat părinții de urgență (stau în alt oraș) să mă ajute cu Vic, nu eram capabilă nici să mai gândesc. Și aerul îmi făcea rău, eram epuizată. Seara am plecat la Matei Balș, nu știu cum am rezistat pe drum. În curtea spitalului m-am așezat în genunchi și am vomitat pentru ultima oară. Am fost băgată la perfuzie și mi s-au făcut analize. Între timp aflasem că și alte persoane prezente alături de mine la un eveniment avuseseră stări de rău (nu știam asta atunci când am chemat salvarea), așa că s-au schimbat datele problemei. Noul diagnostic: gastroenterocolită acută. Au urmat încă două zile de epuizare cruntă, până și-a făcut noul tratament efectul. În tot acest timp m-am felicitat pentru că am vaccinat-o pe Vic. Rotavirsul se manifestă mai rău, iar impactul asupra unui bebeluș este copleșitor. De fapt, nu-mi pot imagina cum este, eu ca adult simțeam că nu mai rezist, că o să-mi cedeze corpul.

Aceasta este strict experiența mea iar argumentele expuse m-au ajutat strict pe mine să iau decizia pe care am considerat-o potrivită pentru copilul meu.

Există multe pericole când vine vorba despre sănătatea copiilor noștri. Unele pândesc de la naștere, cum este streptococul B. Consider că prevenția stă în puterea noastră, așa că recomand să nu neglijăm evaluările speciale pentru bebeluși.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here