După ce naști toată viața ți se va schimba….în bine!

Auzi peste tot cum o sa ți se va schimba viața după ce naști și că nimic nu va mai fi ca înainte. Dar toată lumea uită să completeze cu: “în bine”. Da, un copil te schimbă, dar scoate din tine tot ce e mai bun.

De când am născut am mai mult curaj și ma simt mai puternică. După ce am experimentat senzații tari cu nașterea naturală fără epidurală și după primii aproape 2 ani, simt că pot să mișc munții din loc…cu un deget! N-am mai dormit de 700 de nopți, deși înainte legam și 15 ore de somn și am senzatia că în curând în stilul asta o să devin nemuritoare.

Nu mai intru în panică repede. Știu că panica nu mă ajută, trebuie să fiu rațională și stăpână orice situație, copilul este pe primul loc. Dacă eu ma panichez ce se întâmplă cu copilul?

Sunt mult mai calmă. Înainte eram vulcanică, îmi sărea țandăra din orice, nu aveam răbdare. Acum sunt zen-ul pe pământ! Când mă uit cum se bălăcește Mara în mâncare nu mi se mai urcă sângele în cap. Când se tăvălește pe jos în tantrumuri sunt calmă, deși îmi vine să mușc din pereți.

Am din nou emoții. După 12 ani de presă în care vezi vrute si nevrute și după live-uri din oră în oră ani la rând, fluturașii din stomac dispar. Ei, bine, acum au reapărut! Am emoții de fiecare dată când Mara spune un cuvânt nou, când mă ia în brațe, mă topesc când zice “besc mămică, dagă mămică”, mi se face pielea de gâina când aud povești frumoase de la alți oameni, îmi dau lacrimile când aud că a născut vreo prietenă sau colegă și cred că aș putea să plang în hohote la Titanic, dacă aș avea timp să mă mai uit a cinspea’ mia oară.

Sunt mai frumoasă. Faceți loc, plecați de la geamuri, că modestia nu a fost niciodată punctul meu forte! Glumesc! Mă simt mai frumoasă pentru că mă simt mai bine cu mine, cu corpul meu. Până acum mă nemulțumeau multe, acum am alte priorități așa că nu mai am timp să mă gândesc la defecte sau complexe. Mamele sunt frumoase! Mamele sunt frumoase cu șunculițe, cu tricoul pătat de lapte, cu ochii lipiți de somn. Mamele sunt frumoase oricum și oricând!

Pot să fac într-o ora ce făceam în două săptămâni. Cu o condiție: să se ocupe cineva de copil. Timpul are acum altă valoare. Pot să fac mai multe lucruri de odată și în timp record. Ce? Nu te-ai spălat niciodată pe dinți în timp ce făceai duș și cântai “Elefantuuul ciciiii și-a pierdut cipiciii”?

Par un om (mai) serios (nu că nu sunt eu așa de felul meu) în fața altora. Mi s-a întâmplat de mai multe ori ca oamenii cu care vorbesc să creadă că sunt o puștoaică de 24 de ani, iar când au aflat că am 31 de ani și un copil acasă au început să-mi vorbească cu “doamnă” :)).

Iubesc copiii. In mod special pe al meu :). Înainte nu eram pasionată, ba mai mult eram genul ăla care se întreba de ce oamenii merg cu copiii după ei în loc să-i lase acasă. Acum, în parc, mă joc cu toți copiii și n-am o problemă să fac pe clovnul cât părinții lor își mai trag un pic sufletul. Drumul spre serviciu duce prin Cișmigiu. Mi-e așa de drag să mă uit la toți bebelușii și mi se face instant dor de mândra mea. Dacă vedeți o nebună care se uită și zâmbește la copilul vostru, eu sunt aia!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here