Panica m-a copleșit după ce am scos copilul din maternitate

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri…am ajuns acasă și am lăsat landoul jos, pe parchet, în hol. Și priveam pierdută în jur și mă întrebam: ,,eu ce fac acum?”. Parcă îmi vedeam casa pentru prima oară. Cred că panica s-a instalat pe drum, după ieșirea din maternitate. Și dependența aia de butonul pe care apăsam și venea asistenta nu m-a ajutat deloc.

Ideea este că nu am vrut să vină bunicii de la început. Soțul și-a luat liber o lună ca să mă ajute, era suficient. Înainte să ne externăm a mai făcut el curat, eu lăsasem mâncare făcută, de copil urma să de ocupăm împreună, ce putea merge prost? Nu am luat în calcul epuizarea instalată după naștere. După externare, drumul de la maternitate până acasă m-a terminat. Aș fi vrut să dorm dar venea ora de masă a bebelușului. Cu alăptarea mergea greu, așa că am apelat și la biberon. După masă s-a cam agitat, iar panica: ,,eu ce fac acum”? Știu că în maternitate am sunat după ajutor pentru că nu se mai oprea din plâns. ,,Dacă face și acum așa?”. Am zis să îi facem baie. Doamne, cât stres pe noi, din cauza buricului. Ne era frică să o ținem, să o ridicăm, să o atingem, să nu cumva să îi facem rău.

Mi-era foame și mi-am dat seama că ce gătisem nu era tocmai potrivit pentru mine, trebuia să evit să mă constip. Și mi-era rău, să cad din picioare. Nu știam ce mă chinuie mai mult, foamea sau oboseala. De prima m-au scăpat nașii. Oameni sufletiști, cu experiență, au făcut piața, ne-au gătit o ciorbă bună de pasăre și ne-au ajutat și la băiță.

Bebe trebuia hrănită la 3 ore, așa că am făcut noapte albă, amândoi! Suna alarma din două în două ore, horror a fost! Făceam cu rândul la parter, la pregătit laptele. Îmi amintesc că de fiecare dată când intram în cameră, câteva fracțiuni de secundă încremeneam și contemplam bebelușul în pătuț! Zâmbeam și ne minunam de ea. Apoi, panica: verificam dacă respiră, dacă dă aerul afară așa cum trebuie, dacă este bine așezată, tresăream la fiecare scâncet, la fiecare suspin, ne-am făcut foarte multe griji (și nu doar atunci!). Spre deosebire de noi, micuța a dormit liniștită:)

3 COMMENTS

  1. :)))))))))))))) Eu am avut un singur moment de panica. Dupa ce am stat mai multe zile in spital cu bebe din cauza unui eritem, a urmat drumul spre casa. I-am pus o caciula pe cap, un pic mai mare. Drept urmare, i s-a format o cuta pe frunte!!!!!!!!! Panica. Ma uitam la Petre, Petre se uita la mine, ne intrabam ce facem. Mergem inapoi la spital? N-o fi stat bine in scoica? A fost drumul prea lung si l/a afectat? Cat timp ne-am pus zeci de intrebari, a disparut cuta :))))))))) Ne-am relaxat. Apoiiiiiiiiii, am auzit cum bebe face caca! Pfiuuuuuu. Scutec. Il dezbracam usor. Ranile la fundulet erau inca acolo. Bebe plangea de fiecare data cand i se murdarea scutecul. Tin minte si acum. Dupa primul pampers schimbat, am rasuflat usurati. Ne-am imbratisat si ne-am zis: am depasit cu bine si momentul asta! :))))))))

Leave a Reply to A mizat totul pe Canada și a câștigat! Povestea unei mame curajoase Cancel reply

Please enter your comment!
Please enter your name here