Industria vinovăției în alăptare. Viziune de tătic cu sânii goi, dar gura plină

alăptare
alăptare

Bună, mămici si tătici! Ajutați-ne cu o problemă destul de serioasă: soția mea alăptează exclusiv, dar o prietenă nu poate, nu are lapte. A încercat și un consultant în alăptare, dar tot la lapte praf a ajuns. Ce voiam să vă întreb, credeți că e mai bine să o omorâm cu pietre sau să o spânzurăm în piața publică să o vadă toată lumea? Știți, am aflat de curând, de pe un grup de mame, că ea nu e mamă dacă dă copilului lapte praf!

Tudor are deja un an. Alăptat exclusiv – ca să eliminăm discuțiile de susținere a industriei laptelui praf. Alăptatul e minunat, pe lângă legătura emoțională mamă – copil, pe care doar mi-o pot imagina – la naiba, eu mă emoționam și când adormea pe pieptul meu și mă simțeam cel mai util om din lume, aveam un sens, dacă nu eram eu, nu mai dormea copilul, superputeri ce aveam – mai e și componenta fizică pe care au detaliat-o fetele aici și aici, nu mai zic de OMS, de anticorpi, de nutrienți, știți deja.

Eu am o problemă, în schimb, cu industria bazată pe învinovățirea mamelor care nu pot să alăpteze.

Am fost la cursurile de tătic. Motiv meschin, evident – 10 zile libere de la stat, adă-le, Doamne! Dar dacă tot eram în zonă, am și ascultat-o pe tanti consultanta. Ceva frumos, oricum. NUUUU  există să nu poți alăpta. Să nu ai lapte e un moft. Numai om nu ești dacă nu dai lapte – scuzați definiția, dar e cu trimitere intenționată și asumată. Nu intru în detalii tehnice. Nu le știu, nu le-am studiat. Posibil să fie ca ea. Dar m-a revoltat atitudinea de a o învinovăți pe amărâta aia de urmează să nască mâine-poimâine, de a pune o ditamai presiunea pe ea – tanti doamna consultanta, nu știu dacă știți, dar femeile simt ceva presiune asupra lor când urmează să nască!

Teama de eșec era cultivată, nicidecum eliminată.

Deja, ca viitor părinte, ai tot felul de griji, dacă te descurci, dacă o să fii un părinte bun, dacă o să știi de ce urlă piticul, dacă o să știi când îi e foame. Nu ai nevoie de încă o teamă în plus, că ești un ratat, că nu ești în stare nici să îți hrănești copilul, că ai eșuat lamentabil în treaba asta simplă, naturală, să scoți țâța și să pompezi hrană!

Mă mir, zău, cum naiba au mai reușit mamele să alăpteze cu atâta stres creat în jurul lor.
Mă iertați, dar eu nu pot micționa dacă în jurul meu sunt oameni care, nu că își văd de viața lor în gura mare, dar își mai și dau cu părerea de cum ar trebui să o țin, ce să îi spun ca să fie jetul lin, cum să ajung la unghiul ideal de golire, cu două degete, cu două mâini, cu una la 45 de grade ca să creez curent între vezică și canal, ați prins ideea, mai ales dacă sunteți tătici – apropo, dacă sunteți tătici, a micționa înseamnă să faci pișu’.

Tot ce a reușit consultanta în alăptare a fost să creeze un stres suplimentar acolo unde deja era sacul plin.

Cum de am ajuns să scriu eu de asta și cum de am ajuns acum, la un an al copilului? M-am întâlnit în weekend cu doi părinți nou-nouți,  prospături în branșă, cu o mândrețe de fetiță de o lună. Și dă-i din una în alta. Doarme, al meu nu doarme, se trezește des, suge, iar doarme, mama, mama, mama, cam asta e activitatea lui nocturnă. Și micționatul de v-am zis mai devreme de el că e ca pipi-ul, dar pentru doctori, doctoranzi, universitari și ceva cercetători.

A mea doarme de rupe, dar nu e alăptată, zice pârâtul. Cu vinovăție, așa. Cu glas scăzut. Cu uitat în stânga – dreapta rapid, să nu ne prindă poliția consultanților în alăptare. Că a fost greu. Că după o săptămână și ceva am pus piciorul în prag. Intrase soția în depresie. Că nu e în stare, că a eșuat. Că a sunat la consultant în alăptare. Tanti o zis că ar veni acasă, dar stăm departe, să mai dăm niște bănuți acolo și după aia dă drumul robinetului cu lapte. Într-un final, tanti consultanta o zis că nu are rost să se deplaseze. Să vină mama la clinică, cât face ea până la țară, pierde două-trei mămici nesigure care stau în București și care dau și șpagă și cafea. “Dă-te dreacu’, tu, cu eșecul tău, ce dacă ți-am zis că nu se poate să nu poți alăpta la curs, iote că se  poate! Înc-o stearpă!”

Băi, nene, nu e singurul caz. Am tot auzit. Și pe lângă mine, și vreo două străzi mai încolo, și pe la alții. Mno, femeie nu-s – zău, chiar nu-s, am folosit cuvântul ăla dubios doar pentru că e blog de moms cu fashion în cap, am zis să fie fashion și în gura mea – deci nu mă afectează direct, dar mă afectează și pe mine teama de eșec. Și depresia provocată inutil. Când copilul ăla e atât de vulnerabil și are nevoie de prezența fizică a mamei ca de aer, tu, mamă amărâtă, vii cu ditamai agitația de la “eșecul” în alăptare și, ce să vezi, transmiți starea asta și copilului și adio liniște și dezvoltare lină.

Acum, ca să nu închei cu industria laptelui praf în suflet, laptele din sân nu vine oricum. Un pic de interes tot trebuie să îți dai. Că am întâlnit și mame: eee, dar ce, nu mi-am bătut capul. Că se lasă sânii, că doare, că nu curge, că nu știe să se mufeze, că am espressor de lapte. TOT CE E DUS LA EXTREM E NASOL! Și alăptarea în exces până la majoratul plodului, și espressorul de lapte praf din prima oră de viață a bebelușului. Dau din casă, dar în primele zile, alăptarea era la dublu. Îl mai țineam și eu de căpșor, îl gâdilam în talpă că adormea la sânul mă-sii, muncă de echipă, ce să mai! Ceea ce vă doresc și dumneavoastră!

Ti-a placut articolul? Te asteptam cu un LIKE PE FACEBOOK si UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Multumim!

17 COMMENTS

  1. Mihut RULES! Da, pierd laptele majoritatea mamelor din cauza stresului si presiunii .N-are sens sa dezvolt ca intelegi! Si foarte putini in jurul
    mamei vin cu energie pozitiva si incurajari!Toti bombardeaza si il iau pe “asa ar trebui” in brate!

    • Asa este! Pana la urma sprijinul psihic ajuta cel mai mult…mai ales că suntem date peste cap dupa sarcina si nastere. Poate o sa avem si noi psihologi specializați, care sa vorbeasca in spital cu noile mame.

  2. In mai putin de 2 luni, vi e si bebe 2 … Exact ca si la primul, am un blocaj cand vine vorba de alaptat. Desi uram fiecare moment al alaptarii, ma frustra ideea ca trebuie sa il pun la san, am incercat de dragul celui mic. Dar incepuse sa ma deprime tot mai mult si nu simteam nicio conexiune cu cel mic prin alaptat … Iar toata starea mea o resimtea … Ma face asta o mama mai putin buna? Am ales laptele praf in cele din urma pentru linistea tuturor … Urmeaza sa nasc si gandul alaptarii ma ingrozeste … Mai bine il nasc de 3 ori …

  3. Ok, sunt una din mamele care era sa renunte in favoarea mea. Doar cu ajutorul celor din jur, mai ales al mamei mele, am ajuns sa am destul. Si da, nu exista femeie care sa nu alapteze. Sunt n femei stresate in mediul rural si tot alapteaza. E vorba de comoditate si de putina educatie a celor din jur pe tema asta. Cand vine maicata si zice “mama, plange copilul, nu se satura, eu nu va lasam asa, va dadeam lp sau lapte de vaca indoit cu ceai, si dormeati pana in zori”. Nu am apelat la consultant, nu ca nu ii vad rostul, dar mi se pare scumput pentru buzunarul romanului, cand google si youtube e gratis si plin de informatii.
    Dar multe renunta si zic ca nu au lapte din comoditate, un egoism pe care eu nu il inteleg. Inteleg doar acel procent de 2 %, care chiar nu pot alapta. Asta fiind genetic, dar nu procentul care e la ora asta. Asta e ca si cu cezariana…
    Consider ca dezinteresul de a te informa inainte, si lipsa informatiei legate de tema asta la cei avizati, duce la esec, la frustrari si la nervi.
    Toate suntem mame, indiferent de cum nastem, daca alaptam sau nu, sau cum ii hranim dupa cele 6 luni. Fiecare creste cum vrea, si e responsabil de omul care devine.

    • Tocmai despre asta este vorba. De la natura 2% nu pot alapta. Daaaar…cand apare stresul, oamenii care iti spun sa ii dai lapte praf, asistentele care in maternitate nu te invata cum sa alaptezi, consultanții care la curs iti spun ca totul tine de atasare, dar cand te duci la ei iti dau pastile…procentul creste semnificativ.

  4. Foarte bine punctat!!!! Eu am reusit sa alaptez din ziua in care am nascut,tocmai fiindca nu m-am stresat deloc cu asta.stiam ca urma sa nasc prin cezariana si citisem ca laptele vine mult mai greu decat la o nastere naturala si atunci nu mi-am facjt vreun plan.Seara cand l-a adus pe bebe,saracutul plangea,si-a intors capul catre sanul meu si
    ..am zis hai sa-l pun,macar asa ca gest.Am fost atenta sa nu ma vada vreo asistentă sau colega de salon,sa înceapă o intreaga teorie despre cum ar trebui atasat etc.Surpriza maxima…instinctul lui l-a ajutat mai bine decat orice consultant,micutul meu moflaia de zor si avea gurita plins de colostru.Mamicile au nevoie de sustinere,nu sa fie certate! O zi minunată!

  5. Pfff… dati cu pietre, va rog! Am nascut prin cezariana, având clar o problemă… placenta previa. Dacă aș mai face un copil, eu tot cezariana as alege. Copilul l-am alaptat inca de la inceput si i-am dat si supliment. Nu imi pare rau. Conexiunea intre noi s-a creat in jurul vârstei de 2 luni, însă cu tot chinul, ca pt mine a fost chin, nu am putut să alaptez exclusiv. Cand copilul sta la san 2 ore si in jumatate de ora plange iar de foame chiar intri in depresie, cu toti consultații, cu toate mamele care te susțin.

  6. Si mai exista probleme ale copilului, frenuri restrictive sau alte defecte sau tensiuni la nivelul gurii. Astea il fac pe copil sa nu poata extrage laptele, deci nu stimuleaza lactatia, deci mama ramane fara lapte. Da, in general este “acuzata” mama ca nu are lapte, de multe ori insa, problema este la copil. Si da, o consultanta acreditata verifica si aceste aspecte, probabil ca acea consultanta pomenita in articol nu era acreditata. Din pacate, sunt si multe consultante care nu sunt acreditate si care in continuare ofera sfaturi mamelor. Nu in ultimul rand, eu nu cunosc cazuri de copii alaptati pana la majorat, iar organizatia mondiala a sanatatii recomanda alaptarea exclusiva primele 6 luni, apoi continuarea alaptarii pana la 2 ani si peste. Sa incercam sa nu aruncam cu “rahat” nici in mamele care totusi alapteaza ceva mai mult :). Just sayin…

    • Păi cine da cu pietre? Eu am de gand sa il alaptez pana se autointarca. Si Tomita pe Mara, la fel. Suntem pro alaptare, am scris despre beneficii si susținem alaptatul oriunde, oricand.

      • In ultimul paragraf al articolului se pomeneste despre alaptarea pana la majoratul plodului. Una peste alta, articolul prezinta foarte simplist lucrurile..

        • Este un articol de opinie, nu informativ. Ironiile fine fac si ele parte din acest gen 🙂

  7. Al meu,dupa ce se “alimenta” de la san,tipa ca din gura de ..crocodil(suna mai frumos).Am apelat la o doctorita si aceasta ne-a sfatuit sa-l punem pe cantar,inaite si dupa alaptare.Concluzia:suge prea putin si plange de foame.Asa ca am trecut la Similac.Cand sotia a inceput serviciul,mediu toxic cu tot felul de chimicale in laborator,copilul nu a mai vrut la san.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here