Muzică pentru bebeluși sau “muzică să placă la toată lumea, nu neapărat manele”

Muzica ajuta la dezvoltarea armonioasa a copiilor

Pe scurt, la final găsiți melodia care mă face să plâng. Dar ca să pricepeți și de ce, va trebui să citiți tot textul! Na, ia de aici, marketing malefic, strategie de ținut pe blog  cititorii care caută muzică de bebeluși pe Google. În plus, chiar e playlist pentru copii, pentru al meu, mai exact. O să îl updatez pe măsură ce gusturile lui muzicale se dezvoltă (Doamne ajută!)

Bărbat îs – 1,89 m înălțime, păr pe piept și axial, ceva dinți nașpa cărora nu le-ar strica un detartraj, beau bere, mă dau cunoscător în toate și lovit când chiar trebuie să dau o mână de ajutor, umflu numărul de cuceriri, mut virgula pe ecranul cronometrului și pe al ruletei în cazuri intime, mă rog, bifez toate clișeele cunoscute lumii despre bărbați. Și-s porc, evident, deși îs taur, a mai tare și mai tare zodie din lume!

Dar plâng, băi, nene, la muzici de zici că îs bocitoare plătită cu ajutorul de înmormântare de la CAR Omenia. Intră sunetul prin urechi, coboară repede în piept și, al naibii, se blochează acolo, mai mișcă doar cât să mai urce-n gât ca nod marinăresc. Mno, de cum mă trezesc, îi dau cu muzică pe telefon, la radio, pe youtube, soundcloud, shazam și pe orice altă aplicație de muzică gratuită și crackuită de pe lumea asta – sunt și pirat, of course, licența e pentru snobi, biensur!

Deci, să n-o lungim aiurea că doar nu e elastic, fi-miu m-a moștenit. Așa îmi place să cred. Dansează de cum a auzit prima oară muzică. Din burtă, nene. Acesta este un playlist, de fapt, al melodiilor lui Tudu. Îl știți, e fi-miu genial, ăla de mânca brocoli – s-a vindecat între timp, mulțumescu-ți, Doamne, bagă și el cărniță acum, ca orice român shaormar, micicar, sarmălar și tochit cu ou și mămăligă!

Tudu are câteva melodii ale lui și numai ale lui. Are unele de mașină, unele de după baie, unele de dans în living și unele de liniște și somn. Le pun în ordinea aleatorie a minții mele chinuite, mai jos, cu o scurtă descriere inutilă.
Înainte, însă, las aici niște linkuri foarte utile celor care se întrebau cum de pot fi atât de superficial în abordările de pe blog și nu fac trimiteri la studii: 1, 2 și 3.

Mno, cu această notă educativă la activ, pot trece la adevăratul motiv pentru care Tudu a avut parte de muzică dinainte de a se naște: că îmi place mie!

Copilul nu a avut nicio șansă. Din burtă, a avut parte de muzică. Și reacționa la ea. Seara, la culcare, dădeam play playlistului meu de pe youtube. Să vezi reacții demne de Alien vs Predator în burta mă-sii.

 

Asta e melodia pe care o ascultam în fiecare seară, în ultimul trimestru de sarcină. Nu o ascultam pentru că trebuia – nu citisem studiile alea de mai sus până să fac documentarea pentru articolul ăsta – ci pentru că ne emoționa de fiecare dată. În orice moment al zilei aș asculta-o, oriunde aș fi, la naiba, mă umezesc în dreptul irisului, cu acumulare de precipitații pe cornee, cu devărsare chiar între pleoape și nas. Plâng, mă, ce să mai – așa-i că v-ați luat țeapă când ați dat scroll până la finalul articolului ca să vedeți care e melodia la care plâng? V-am zis, malefic marketing, am pus-o la mijlocul textului! Bun, acum ignorați tot ce am scris până acum și dați play. Chiar e playlistul lui Tudor.

Apoi, după ce s-a născut, îi cântam încet în SSC.

Îi plăcea că îmi vibra pieptul pentru că îi cântam încet și doar refrenul pe care îl repetam ca o moară stricată. Adormea imediat în primele două luni.

În landou, era Perfect.

 

Am trecut, din luna a doua, la dans. Aici, o mai veche cunoștință de-ale lui ta-su, Shakira. Și ale tatălui lui Vic. Sunt niște filmări care, dacă ar apărea în public, ar nărui carierele noastre de sustinători ai familiei tradiționale. Ne unduiam noi doi pe Loca mai ceva ca fetili la bară. Groaznic! Puteți să nu dați play, e doar Shakira, nu și filmarea cu mine și tatăl lui Vic.

 

Lunile au trecut și fi-miu a început să gângurească. Și, într-o dimineață, din gâtuțul lui a ieșit exact începutul de la ACDC Thunderstruck…aaa aaaaaa. Ta-su, pe fază, bagă ACDC, copilul se bucură. Adevărata bucurie, însă, a venit la versiunea de aici:

Când era pe la o lună-două, frate-miu a intrat la Tudu în cameră să îl vadă – achiziție nouă în familie, toată lumea era curioasă – și urla ceva metal din boxe. Să vă explic pe scurt, că voiați muzică, nu vorbe. În primele zile, săptămâni, luni, îl linișteam pe Tudu cu sunete albe. Nu îi plăceau orice sunete albe, doar uscătorul de păr. Și nu ăla adevărat, ci unul de pe youtube. Ăsta, adică

Am ajuns chiar să îl descărcăm să îl avem cu noi în avion, la prima lui călătorie, la 4 luni. Îi dădusem și like în youtube. Numai că atunci când se termina uscătorul de păr muzical, începea următoarea melodie din playlist. Niciodată nu a avut nicio problemă fi-miu să doarmă cu

 

Între timp, copilul a evoluat și a trecut la dans. Dar, dans, nene, nu oricum. Cu mâinile sus, cu picioarele lovind podeaua, nu cu biberonul în mână, nemișcat, cu mutra de supărat, cum am văzut eu că dansează băieții de club. Și are două melodii:

și

 

Băi, dar funcționează de nu ai treabă. Între timp, a trecut și la Blurred lines, noua melodie de liniștit în mașină.

Blurred lines e melodia de după baie. V-ați prins, aia din momentul tată-fiu, când îl îmbrac și pregătesc pentru sânul mamei dinainte de culcare. Până vine ea de la baie, noi ne documentăm pe ritm și pe mișcările Ratajkowskăi.

 

Dar muzica a venit și din influența externă. Ta-su 2, cunoscut publicului sub denumirea oficială de Flaviana, i-a băgat în cap o melodie românească. Motivul: părea că fi-miu știe versurile dinainte să o audă pentru că făcea la fel ca artistul – nu am vrut să spun că Mihail cântă ca un bebeluș care abia începe să gângurească, ce aveți?! În plus, Leana, o prietenă, o zis și că Mihail, în videoclip, dansează ca mine când sunt serios cu activitatea asta. Deci, fi-miu cântă și stă cu brațele sus pe melodia asta. O și cere…

 

Nu avea cum să nu îl lovească și valsul. Am încercat, zău, cu Valsul florilor, Tchaikovsky. Am dansat noi un pic, mai mult forțat de mine că îl țineam în brațe, dar tot la Smiley reacționează. Măcar îi place varianta cu Feli, că, deh, trebuie să existe și o voce în melodie, nu?

 

La 4 luni, în Vamă, am dansat cu Tudu, Măru și Tomiță la ceva festival de salsa pe plajă. Frumos, ne-a plăcut, am rămas cu Mil pasos la suflet.

 

Amu, de curând, într-o seară, o rămas gură cască la videoclipul Birdy.

 

Dansează de fiecare dată de pe la mijlocul melodiei ăsteia cu saxofonul.

 

 

În rest, îi pun la greu melodii de inimă. Când era mic, primea Alifantis de la mamă.

 

Și Nebun de alb, de la mama, dar tot pe filiera ta-su 2.

 

Io plusam cu Cohen, Famous blue raincoat.

Mă-sa îi dădea Cohen și ea, dar Dance me to the end of love .

 

l-am nenorocit și cu Adele, mult timp.

și

 

Mai sunt multe, multe, mai ales din genul inimă albastră. Nu le atașez că fi-miu nu dă niciun semn că ar avea efect liniștitor și asupra lui. Dar nu le respinge ca pe altele când urlă: alta, alta, alta de la primele acorduri. Io, cu inima împăcată, el, cu joaca fără scandal.

 

Ultima cucerire, însă, e Tudor Gheorghe. E fascinat de nunta lui Mărin. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

Nu, nu e asta melodia la care plâng. Am lămurit-o pe la mijlocul textului.

Susțin cu tărie muzica în creșterea copilului. Nu știu metodă mai bună de relaxare decât muzica, fie tare, fie în surdină, fie în viteză, în mașină, fie acasă, fie în căști, la plimbare sau în metrou. Cum ziceau copiii ăștia faini, muzica și dragostea te încălzesc la burtică. Și în stânga sus, sub sân, între coaste.

Hai în grupul Fashion Moms! JOIN! Ti-a plăcut articolul? Te așteptăm cu un LIKE PE FACEBOOK și UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Mulțumim!

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here