Primul drum cu bebe, cu mașina, a fost….

Făcut la disperare și în depresie! Vic avea puțin peste trei luni iar eu eram mai mult decât plictisită de lungile plimbări cu căruciorul, numai în parc sau pe străzile de lângă casă. Voiam să vorbesc și eu cu cineva iar la Hop era petrecere, se strânsese gașca ( zău că nu mai știu în ce context)!

Eu și Vic eram singure acasă în ziua aceea. Eram la primele plimbări cu mașina, în scoică, oarecum în perioada de acomodare. Iar eu nu condusesem deloc singură cu ea. Eram în dilemă: acasă cu bebe, în depresie, sau la petrecere, tot în depresie? Și cum fac, dacă plec? Dacă plânge? Dacă pățește ceva în scoică? Sunt la volan, cum o supraveghez? Da, panică mare!

Depresia asta a funcționat la mine ca un catalizator! Am ales să plec la petrecere! Să ne înțelegem, era o simplă întâlnire între prieteni, la un grătar, dar pentru mine era o bulă de oxigen mult dorită!

A durat o eternitate până am pregătit bagajul bebelușei, până am potrivit-o în scoică, până am asigurat centurile de 10 ori și am fixat oglinda prinsă de tetieră tot de atâtea ori. Am oprit de câteva ori să vad dacă e bine, dacă respiră, dacă nu stă nu știu cum cu gâtul. A fost bine, da? A fost în regulă. Nu a dormit însă am vorbit cu ea tot drumul și i-am cântat.

Acesta a fost începutul, au urmat multe drumuri, unele cu jale, altele cu zâmbete. Am depășit momentele cu mult calm, cu multe opriri, cântece și povești. Recordul îl deține ,,Cântecul gamei“, fredonat cu patos în timp ce pe bancheta din spate două bebelușe urlau de zor. Nu-i așa, Tom? :))))

În timp, eu și Vic am ajuns să facem o echipă tare faină. Vic se bucură de fiecare dată când plecăm cu mașina, stă în scaun fără probleme, cu spatele la direcția de mers, citește, se joacă cu bebele ei sau mă urmărește cu privirea în oglinda prinsă de tetieră. Știe că mami conduce și nu poate sta cu ea în spate, așa cum se întâmplă când conduce tati. Iar la semafoare, dacă le prindem pe roșu, ne ținem de mână.

Ce vreau să vă spun….dacă aveți posibilitatea, conduceți! Și da, plecați cu bebe, fără teamă! Și da, respectați ultimele recomandări când vine vorba de transportul unui copil în siguranță. Cât timp se deplasează cu mașina, cei mici nu ar trebui să fie (spre binele lor) la părinți în brațe, pe bancheta din spate fără scaun și fără centură sau pe scaunul din dreapta șoferului.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here