Psiholog: Este obligatoriu să ai grijă de tine, ca să crești un copil echilibrat

Inaintea decolării, stewardesa care face instructajul spune următoarele: în cazul depresurizării cabinei, vă puneți mai întâi dumneavostră masca de oxigen, apoi puneți masca și copilului.

De ce? Pentru că acel copil are șanse de supraviețuire doar în masura în care părintele are el însuși suficient oxigen încât să-l poată ajuta pe tot parcursul situației de criza.

Iată un studiu de caz despre cum este vital uneori să te pui tu, mama, pe primul loc și cum acest lucru, poate paradoxal, este cea mai bună alegere pe care o poți face pentru copilul tău.

Participă la seminarul: CONFESIUNI. Cum depăsești depresia post-natală? Click pe poza de mai jos!

Vă invit la un exercițiu de reflecție:

Cum vă comportați cu copilul într-o zi în care ați avut parte și de momente pentru voi ( ați dormit cu o oră mai mult, ați făcut shopping la mall, ați mers la cu un curs sau la un masaj, ați citit). Analizați-vă gradul de anxietate în raport cu copilul într-un astfel de context. Este el mai scăzut decât într-o zi în care ați fost prinsă sută la sută în rolul de mamă, refuzându-vă lucruri strict pentru voi?

Consecința unei anxietăți ridicate a mamei se traduce printr-un control exagerat al copilului, un comportament de protejare excesivă. Astfel, se limitează posibilitatea copilului de explorare/de cunoaștere nemijlocită a lumii. În traducere simplă- mamelor le este mai teamă să-și lase copiii să facă lucruri pe cont propriu. O astfel de privare poate avea urmări pe termen lung-un asemenea copil poate deveni un viitor adult la rândul său anxios, cu o stimă de sine șubredă, fără resursele necesare să facă față noului din viața lui sau incapabil să gestioneze eșecul.

O mamă fără gura ei de oxigen va avea momente de implozie. Este un exercițiu extrem. Acela de a observa comportamentul copilului în fața unei mame care izbucnește în plâns, asfixiată de rolul său unic. În cele mai multe cazuri, copilul va începe să plângă el însuși. Senzația de panică și teamă vor putea fi recunoscute cu ușurință.

Astfel de episoade au însă o semificație mult mai profundă pentru copil, care se va învinovăți, dincolo de nivelul conștient, pentru criza mamei. “Nu sunt suficient de bun încât mama să nu plângă”/ Am făcut ceva greșit și am cauzat plânsul mamei” este foarte probabil să spună vocea interioară inclusiv a copiilor mici, care înca nici nu se pot exprima prin limbaj verbal. Uneori este suficient un singur astfel de episod-alteori mai multe- pentru ca viitorul adult să gândească despre sine în paradigma “nu sunt suficient de bun” pentru un job anume, pentru un partener, pentru o relație etc.

Multe mame știu că e firesc să facă lucruri și pentru ele. Nu la fel de multe și actionează în direcția normală. Cea mai frecventă explicație-sentimentul de vinovăție. Neoxigenarea mamei nu are implicații majore însă doar pentru ea. Mama, ca adult, este posibil să se redreseze mai devreme sau mai târziu. Copilul însă ar putea fi urmărit pentru restul vieții de consecințele acțiunilor unei mame fără aer.

Autor articol: VIORELA GRECU OLARIU
psiholog, psihooncolog cu formare in Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană

Ti-a plăcut articolul? Te așteptăm cu un LIKE PE FACEBOOK și UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Mulțumim! Hai în grupul Fashion MomsJOIN!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here