Strigatul disperat al unei mame: “Va rog, nu faceti greseala mea! Opriti televizorul!”

Photo by Aleks Dorohovich on Unsplash

Zilele trecute mi-a atras atentia un mesaj al unei mame pe un grup de parinti. Mamica a scris despre imactul pe care l-a avut televizorul asupra baietelului ei. Lasat prea mult la desene animate, acesta a inceput sa aiba un comportament specific tulburarilor din spectru autist. Las mai jos mesajul si apoi cititi si articolul ACESTA scris de Denisa:

This image has an empty alt attribute; its file name is banner-funkids.jpg

“Scriu acest mesaj ca semnal de alarmă pentru toate acelea dintre voi care din lipsă de timp fac aceeași greșală pe care am făcut-o eu. Băiețelul meu cel mare, în vârstă de 1 an si 8 luni a fost întotdeauna agitat, curios si plin de energie . Pentru a reusi să fac cate ceva prin casă de el ,am început să îi pun cântecele pe youtube. La început îl lăsam doar cât aveam treabă, dar lui au început să îi placă foarte tare și în scurta vreme doar asa l-am putut liniști. De la aproximativ 4-5 luni, noi adormeam doar cu desene, ne trezeam si plângea după desene, chiar și în restul zilei cand ne jucam sau făceam activități, tot la desene…asa a ajuns să fie non-stop în fața televizorului.

Pe la începutul verii am observat că băiețelul meu nu face ce fac alți copii de vârsta lui, dar m-am gândit că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. In urma cu 17 zile am decis să mergem la o evaluare psihiatrica pentru ca el nu răspundea la nume, nu făcea contact vizual, nu spunea niciun cuvânt cu sens, era tot timpul in lumea lui, în parc ignora total copiii și oamenii in general, nu arată cu degetul și chiar avea anumite stereotipii pe care le făcea constant . Toate aceste simptome mă trimiteau la un singur diagnostic- tulburare de spectru autist .

Acolo am aflat, din fericire, că deși prezintă aproape toate simptomele, copilul nu e autist, ci mai degrabă autizat, din cauza lipsei de stimulare . El practic a fost tot timpul hipnotizat de imaginile si sunetele televizorului și nu a mai avut timp să se dezvolte, să cunoască mediul, să învețe să comunice …

De atunci am scos televizoarele din casă, nu mai folosim telefonul în prezența lui, practic i-am blocat accesul la orice fel de ecran, si am început să ieșim mult pe afară, să îi vorbesc despre orice lucru, să mirosim floricele, sa mângâiem animăluțe.

În prima săptămână a fost in sevraj, avea tantrumuri toată ziua , plângea isteric si ne cerea televizorul. Încet încet a inceput sa uite, iar acum vreau să vă spun că am cu totul și cu totul alt copil.

A început să mă imite, spune “mama, tata, bebe, caca,pipi,cucu-bau” si recunoaste vreo 5 animale și stie cum fac . Îmi arată părți ale corpului, dă pupic și mănâncă singurel cu lingura. Acele stereotipii au dispărut aproape complet. De mâine începem terapia comportamentala aplicata pentru a putea recupera toate achizițiile pe care le-a ratat și pentru a se putea dezvolta în continuare conform vârstei sale cronologice.

Așa că, dragi mămici, deși trăim timpuri în care tehnologia a ajuns indispensabilă vieții noastre, vă rog, nu faceți greșala mea !

Hai în grupul Fashion MomsJOIN!Ti-a plăcut articolul? Te așteptăm cu un LIKE PE FACEBOOK și UN FOLLOW PE INSTAGRAM! Mulțumim

CITESTE SI:

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here