Toti taticii isi doresc o mama buna. Buna rau!

Photo by Annie Spratt on Unsplash

“Auzi, mai ia-ți și tu niște haine, te rog.” Vai, tu, fată, ce soț generos ai! Fugi, tu, de aici, ce te-a lovit norocul!  Zici că numai grija garderobei tare o are, să îți fie ție zenul lin, să fii sexy!

Saaaaaau, zic și eu, na,  te-ai gândit că nu e generos? Că nu are impresia tu ești chibzuită cu banii casei de stai c-o fustă și-o cămașă?! Ți-a trecut prin cap că ai fi, cum să spun, neîngrijită?!

Așa, total opusul colegei lui, aia cu care merge în deplasări sau cu care ia o pizza în doi în serile de ore suplimentare la firmă sau cu care își face selfie-ul ăla pe cât de haios, pe atât de apropiat, la petrecerea de Crăciun a companiei. Nu, nu e el genul. El te înțelege! Știe că ești obosită. Că nu îți mai faci părul că oricum vomită ăla mic pe el. Cămașa aia pătată a ta are atâtea amintiri! Cum să o arunci?! Sigur știe că ai purtat-o la prima tentativă de a vă uita ochi în ochi în ședința aia în care șeful anunța restructurări masive! Doar nu poate să uite asta!

“Daaaa, știe că sunt obosită. Că toată ziua frec prin casă. Nu se vede, dar apreciază, știu. Înțelege că nu am timp de machiaj, nu mai suntem noi cu din astea.”

Clar! Toată lumea știe ce fin psihanalist e bărbatul. Cum dă înțelegerea pe afară din el, cum împarte empatie din preaplinul lui, cum analizează și observă lesne fiecare efort, cum nu contează aspectul pentru el, ci sufletul, cum nu e el o brută care ar face sex și cu o vacă dacă nu ar avea aia limba atât de aspră!

“Nuuuu, EL înțelege că sunt frumoasă pe interior! În plus, ce sex făceam!!! Uuuu, ce maratoane, ce ponorisme, eu, ce drăgulisme, el. Făceam, făceam, oho, ce orgasme! Și acum facem, cum să nu? Uite, luna trecută! Moamă, adormise ăla mic, eram toată zvăpăiată, că mă agitasem când la leagăn, când la bucătărie, când să îl schimb, și nici nu mi-am dat seama că nu îmi încheiasem cămașa până sus. Și se vedea așa, un vârf de sfârc, daaa… Aaaa, eram și cu cămașa asta, ti-am spus că știe povestea cu pata și cu ochii și cu restructurările. M-a luat așa, brusc, nici nu m-a întors spre el, pac, pe covor, acolo, ce nebunie, da! Nu maraton, dar nu contează timpul. Ce e timpul?! Chiar, timpul! Parcă era cald afară, totuși… Să fi fost acum două luni?! Mă rog, ce contează. Facem! Și când facem, facem dragoste, nu sex, ca curvele!

PS: Că tot a apus vremea maratoanelor, acum găsești mai lesne 10 minute pentru tine, uite aici ce poți să faci cu ele.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here