Trucuri pentru conectarea cu bebelușul – cum transformi plânsul în râs

Conectarea cu bebelușul este esențială, no matter what! Cel puțin, în cazul meu! Comunicăm prin râs, joacă, gesturi,  dacă am pierdut conectarea, bebelușul se transformă în dragon!

Primul lucru la care se uită fetița mea atunci când intru în cameră este fața mea. Dacă sunt serioasă, devine și ea! Dacă zâmbesc, se risipesc norii!

CUM TRANSFORMI PLÂNSUL ÎN RÂS

Eu am devenit principala atracție, performez până la epuizare! Pentru conectarea cu bebelușul am procedat așa: am cântat muzică populară, romanțe, am făcut karaoke pe șlagăre din muzica ușoară românească sau hituri internaționale, am însuflețit toți papițoii de pluș prin mici scenete, am inventat povești scurte cu personaje care au voci de desene animate, am dansat în timp ce spălam vase, am țopăit în timp ce mă spălam pe dinți, am utilizat în exces onomatopee…totul ca sa-mi fac bebelușa să râdă atunci când e roșie ca focul și plânge neconsolată. Replicile de genul ,,hai, mă, mami, de ce plângi…” sau ,,nu mai plânge, iubita mea” nu țin în conectarea cu bebelușul ! Nici jucăriile cu luminițe și zurgălăi nu funcționează, din contră, îi stimulează să plângă mai rau! Nu m-a ajutat nici alăptatul, am povestit de ce nu mi-a reușit alăptarea exclusivă și la ce soluții extreme am recurs.

TRUCURI CARE FUNCȚIONEAZĂ LA NOI

Fiți relaxați, faceți-vă pe voi să râdeți și veți primi bis de zâmbete! De curând, în timp ce mă stresam eu, ca orice mamă, cu diversificarea (Cătălina a trecut în revistă regulile unei alimentații sănătoase, emise la nivel mondial), iar copilul se uita numai la pereții albi (încă), m-am gândit că sunt un flamingo roz care stă într-un picior! M-a bușit râsul, Vic s-a uitat la mine, ne-am reconectat! Apoi am scos din dotare whoossaaa (da, am copiat puțin din Bad Boys:))) ) și, minune, a început copilul să mănânce!

Somnul de seară e fără stres, o țin de mână, mă uit în ochii ei și îi povestesc câte-n lună și-n stele. Calmul din voce este esențial – dacă te grăbești cumva să mănânci, să vezi un film, să speli vase sau rufe sau să dai cu mopul sau să-i arați bărbatului desuurile (nu neapărat în ordinea asta), te-a simțit și adio! Uite, tot un exemplu recent – am hrănit-o, am spălat-o, i-am făcut igiena de seară și am pus-o în pătuț – e, aici s-a declanșat, nu avea chef! Nu am lăsat-o să plângă, am luat-o repede în brațe, am gâdilat-o, a început să râdă! Am stat puțin așa, i-am dat o jucărie, am pus-o iar în pătuț (de data asta în fund!) fluturându-i altă jucărie prin față, fără să-mi iau mâna, adică să întrerup conectarea cu bebelușul. A urmat o mică scenetă cu plușurile, am relaxat copilul, l-am intins ușor, chiar l-am acoperit și nu a mai ripostat! M-am așezat pe scaun, lângă pătuț, am luat-o de mână și am început să-i cânt ceva. Aproape o adusesem în visare când….ușa s-a deschis brusc, a intrat tati (proaspăt sosit de la muncă), ochii lui Vic s-au mărit brusc și zenul a zburat:)))) I-am lăsat să se iubească, copilul era deja pe suprastimulare, făcea ca Tarzan, lovea pătuțul…Am dat tatăl afară și am reluat ritualul de mângâiere, bonus ,,sh sh sh” (cine știe, cunoaște!). A durat două minute până a scos un oftat lung și s-a tăiat filmul!

JUCĂRIILE INTERFEREAZĂ CU CONECTAREA?

Cred că în toate e bună o măsură. Da, o las să se joace singurică, dar eu sunt la maximum 3 metri distanță, vorbesc cu ea, îi mai cânt și am grijă să mă așez la nivelul ei și să-i mai explic cum stă treaba cu nasul roșu al ursulețului sau cu cilindrul de plastic pe care îl roade de zor! Și nu o uit pe covor, printre jucării! Da, ii mai pornesc caruselul de la pătuț, dar dansăm pe melodii sau îi povestesc ceva despre bufnițele care se tot învârt! Dacă trucurile noastre nu merg la voi, vedeți cum recomandă Cătălina să adormi copilul.

Nu ne uităm la televizor în preajma ei (atenție, nu neglija autismul virtual), statul pe telefon ne mai acaparează dar ne dă câte una ca s-o băgăm în seamă numai pe ea!

Uitați de sfaturile necerute, primite de la bunici, prieteni, vecini si străini, și conectați-vă cu cel mic la cel mai profund nivel. Eu nu prea am auzit pe nimeni să spună: ,,Stai lângă copilul tău, are nevoie de tine, zâmbește-i, alintă-l, dansați împreună! Joacă-te și lasă pe mai târziu spălatul de rufe, de vase și gătitul!” Auzim însă, destul de des: ,,Lasă-l singur! Să mai stea și singur în pătuț! Să se mai joace și singur! Prea stă lipit de tine, prea s-a învățat în brațe! Plânge? păi dacă l-ai învățat cu tine…”. Na, fiind mama copilului, nu mă prind cu cine trebuia să-l las să se învețe! Și nici nu pricep de unde tendința de a izola copilul. Apoi, mirare că nu răspunde când îl strigi și nu înțelege ce vrei de la el!

7 COMMENTS

  1. Ce fruuuuumos! Sa stii ca, in timp ce citeam materialul, am intrat in casa voastra si v-am vazut cum va distrati. Am stat si eu acolo, intr-un colt, fara sa fiu observata si m-am amuzat de grimasele facute de Vic! Sunteti adorabile. Fasion Moms, va citesc cu drag!

  2. […] Orice părinte cu acces la internet trebuie să știe că bebelușii plâng nu doar când au scutecul plin sau sunt obosiți sau le este foame. Plâng și pentru că vor alinare, vor să stea lipiți, în brațe la cei cărora le-au auzit vocile timp de 9 luni, practic vor la singurii oameni pe care îi știu în lumea asta. Există metode atât de blânde de conectare cu bebelușul. […]

  3. […] Nu poți să-i spui unui bebeluș și să te și înțeleagă: ,,Hai la mine, sunt buni tău! Hei, sunt unchiul tău! Hai că nu-ți fac nimic, hai la mine în brațe, hai să te pup!”. Cu cât mai insistent va fi adultul, cu atât mai agitat va fi copilul și va plânge. Și nu, nu contează că încerci să copiezi comportamentul părintelui pentru a te apropia de bebeluș. Ce funcționează între el și părinții lui este strict între ei! […]

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here